Marina - Poveste cu zâmbet și umor

Zi obişnuită la birou. Eram în pauza de masă, la o cantină de lângă sediul firmei, cu un coleg. (Vali, dacă nu ţi-aminteşti ziua aia, păcat, eşti deja parte din poveste :) ).
Şi cum mâncam noi aşa şi povesteam una-alta de birou, de clienți, de task-uri, pac, intră ea. Se duce să-şi ia ceva de mâncare.
Ştii genul ăla de moment...? Hai că-l ştii, sigur l-ai trăit! Când vezi pe cineva, zâmbeşti, visezi un pic cu ochii deschişi, ai vrea să zici ceva, dar n-ai nicio replică la tine, nu se leagă nimic, şi taci... Doar zâmbeşti admirativ.

Şi-a luat de mâncare şi a plecat. Şi-atât. Eu am rămas cu zâmbetele, ea cu mâncarea.
N-aveam deloc idee cine ce e, de unde e, nimic.

Întâmplarea face ca la vreo lună după, să merg la un ghişeu/office de bancă din zonă. Şi-acolo o văd din nou. Şi s-au aprins be cu le țe leeee :)
Am tăcut. Dar am început să procesez. Zic hai că mi-a dat universul un indiciu, mai am o şansă. Între timp am mai văzut-o venind la cantină. Dar nu ziceam nimic. Procesam în cap o idee, o strategie, eram un mic Napoleon. Aflasem doar (de la personalul de la cantină) că o cheamă Marina.

Să mă duc la ea să mă bag în seamă cu ceva, sigur găseam ce, că, de, ea se ocupa cu clienţii, eu eram deja client al băncii respective, din 2-3-5 întrebări/idei, m-agăţam eu de ceva. Dar instinctul mi-a zis că-i prea banal. Apoi, mi-a încolţit o idee. Îi trimit o scrisoare anonimă. Încropesc eu ceva acolo, dă-o dracu zic, mă duce mintea, umor am, n-o să iasă ceva aiurea.

Complotez cu soţia unui prieten foarte bun şi drag sufletului meu, şi zic, eu scriu asta aşa şi-aşa, tu te duci acolo în Office şi-i dai. Zis şi făcut.

Se duce soţia prietenului meu, intră în Office tzop tzop pe tocuri, scanează din priviri personalul de-acolo, n-o reperează, şi întreabă aşa şarmant şi zâmbitor: "Marina e la birou? :)” Fetele de-acolo: stai că e în spate, apare Marina: "da, eu sunt". Buf! " Am ceva pentru tine ", îi spune L. zâmbind. Şi-i dă scrisoarea, legată aşa c-o sforicică. Să ai o zi frumoasă i-a spus, s-a răsucit, şi-a ieşit.

[ Ceea ce urmează mai jos este scrisoarea originală, integrală, aşa cum a fost ea printată, rulată şi livrată legată cu sforicică :) ]

De vreo 3 luni mănânc aici la Swan. Într-o zi ai venit cu o colegă şi ţi-ai luat mâncare la pachet şi-ai plecat. Am dus furculiţa spre gură şi-am rămas puţin blocat, şi-am zâmbit, şi mâncarea a intrat mai bine :) A fost aşa un impuls de "oau! Ce femeie drăguţă". Eram cu un coleg la masă şi i-am zis " fii atent la fata-n cămaşa albă de e acum la casă, e după stâlp, nu te uita insistent că nu-i frumos. Fii atent cât de drăguţă e! El a zis: mmmh, nu e cine ştie ce :))) (cred că a nimerit mâncare proastă în ziua aia) şi i-am zis. Asta-i minunat, înseamnă că nu e-n targetul tău :)) "

Apoi după o lună întâmplător am venit la Office să plătesc o factură de lumină. Și te-am văzut la birou şi-am zis yesss! Habar n-aveam unde lucrezi. Și zic hai că n-am văzut-o degeaba. Și de data asta s-a blocat privirea, nu furculiţa:) Şi-n ultimul timp se-ntâmplă să mănânc la geam, poate poate te reperez prin office :) Nu-s psihopat, nu-s deplasat, sunt foarte sănătos şi stabil pshihic, chill. Zâmbesc doar când te văd şi discret te caut din priviri.

Bine bine, dar de ce?
Foarte simplu. Pentru că eşti o femeie care-mi place, şi trebuie să ştii asta. Trebuie să mă eliberez eu şi să ţi-o spun :)
Pentru că eşti o fată frumoasă. Iar eu am încredere-n mine şi-n potenţialul meu, că merit o femeie frumoasă alături, pe sufletul meu. Să-mi fie ea dragă mie şi să poată să ducă ea emoţiile pe care le pot transmite eu.

Aş fi putut intra direct în Office şi să mă prefac că te-ntreb ceva sau am nevoie de ceva, dar ar fi fost banal. Tuturor ne plac poveştile. Mai bine-mpachetez totul în ceva original şi zâmbitor decât banal. Pentru că deşi mental şi pentru prieteni pot muta munţii din loc, deşi am o imensă-ncredere-n mine şi-n potenţialul meu, devin timid şi n-am cuvintele la mine când trebuie să-i spun direct unei femei că mă inspiră. Aşa că am ales indirectul :)

Pentru că ducem după noi în viaţă atâtea momente în care ne-ntrebăm ‘cum ar fi fost dacă’? Şi fiindcă n-am acţionat, nu avem răspunsurile. Fiindcă de-atâtea ori instinctul ne zice să facem ceva dar n-avem curajul, renunţăm şi ne retragem în zona de confort. Fiindcă poate şi ţie ţi s-a întâmplat să-ţi placă un bărbat şi n-ai avut tu deschiderea să iei atitudine şi poate nu ştii ce-ai pierdut. Fiindcă " you miss 100% the chances that you never take ".

În funcţie de reacţia ta, o să mai primeşti scrisori, sau n-o să mai primeşti deloc :) Scrisori în care mă deschid şi-ţi dau indicii despre cine/ce sunt. Dacă e să fie ceva după, şi să te inspir, o să spui la toată lumea că totul a-nceput ca-n poveşti :) Dacă nu, măcar rămân c-o poveste frumoasă şi originală pt copiii / nepoţii mei, despre cum se poate aborda o fată :) Sfârşitul va fi oricum unul cu happy-end :)

... Când m-am născut mama a plâns şi nu voiau să mă oprească. Plângea şi-i zicea lu' tata "e urât rău măi Marcel, nu vreau să-l oprim". Au rezistat tentaţiei, şi uite ce bine, azi citeşti rândurile astea :)
Pe la grădiniţă devin febleţea educatoarelor, că eram aşa descurcăreţ şi cu umor. M-au întrebat cum îl cheamă pe tata le-am zis ‘marcel’ şi pe mama le-am zis că nu ştiu cum o cheamă. Ele mi-au zis: păi cum o strigă tata prin casă şi eu am răspuns: "făi nevastă!".

Îmi plac foarte mult bancurile, mai ales cele bune, atât să ascult cât şi să spun. Top 3 preferate sunt:
-    Se duce un schelet la doctor. La care doctorul: aaaa, păi acuma se vine băi nene!
-    2 şoareci rodeau într-un cinematograf la o rolă de film. La un moment dat unul zice: şi... cum ţi se pare filmul? Celălalt răspunde: mmmh... mi-a plăcut mai mult cartea.
-    Se spune că dacă în timp ce faci dragoste c-o femeie vrei să asculţi şi muzică, atunci e recomandabil să asculţi un cd cu muzică live/unplugged. În felul ăsta, indiferent de cum te descurci cu femeia, la interval de 3-4minute o s-auzi aplauze.

Sunt creativ. Jocul preferat e mima, dar mă pricep aşa şi la versuri spontane, cu umor. În anul 4, de Crăciun, acasă îi dau sorei mele o felicitare. Urma în vară să dea şi ea admitere la ASE. Şi-i scriu pe felicitare: " Mesaj de la Moş Crăciun: În Bucureşti m-am întâlnit / din întâmplare cu-al tău frate / m-a rugat ca să-ţi transmit / ne-ntâlnim la facultate! " Mama a plâns, a luat felicitarea la ea la muncă şi-a pus-o pe birou o săptămână.
La lucrarea de diplomă am simţit că am un prof de treabă şi pe lângă lucrarea de diplomă, m-am gândit să-i fac un motto la început de lucrare. Și i-am scris: " Indiferent de calea ce-o urmăm / Numele-n gând şi-n suflet vi-l purtam / Și dacă vom schimba în bine-agricultura noastră / Să ştiţi că 'vinovatul' sunteţi dumneavoastră / V-am fost studenţi dar nu ştiu ce-o să fim / Oricum domnule Gabriel Popescu, vă mulţumim! ". Mi-a dat 10 fără să se uite pe lucrarea de diplomă, m-a pus să citesc poezia în aulă, de faţă cu tot anul 4 :)

Bine bine-am reţinut, umor şi creativitate, checked... inteligenţă ceva? :)
Bifată şi-asta! :) Premiul 1 cu coroniţă, fără discuţie, în clasele 1-8. Primul pe liceu la admitere. Bursă primul pe facultate în anul 3 :)

Mai zi, mai zi, ce mai ai în tolbă? :)
Păi sunt pasionat de literatura motivaţională. Cred în oameni, în puterea şi-n potenţialul fiecăruia. Şi faptul că am citit multe cărţi de genul ăsta pe de-o parte-mi aduce confirmări din societate că sunt pe un drum bun, şi că sunt o persoană căutată de prieteni, pe de alta m-a ajutat schimbându-mi atitudinea, mentalitatea, încrederea în sine. Indiferent că e femeia de serviciu, casiera de la magazin, o persoană la coadă, un coleg, şeful sau directorul firmei, sunt zâmbitor, degajat, şi cu tolba pregătită de-o glumă/anecdotă/voie bună. La un fost loc de muncă era într-o zi femeia de serviciu (vreo 50ani) spăla scările. Am alunecat, aproape să cad, şi ea m-a prins. Şi-i zic: Doamnă, e de bine! Vedeţi că şi la vârsta asta vă cad bărbaţii la picioare?! :)

Altceva? Mai ai? :)
Sunt cinefil înrăit. Şi poate dincolo de cine/ce sunt, mă regăsesc foarte mult în filmele care-mi plac, pentru emoţiile pe care le-au trezit în mine, şi ele cred că mă definesc cel mai bine:
‘The secret – law of attraction’ – pentru că mă regăsesc în filmul ăla, pasionat fiind de literatura motivaţională
‘It’s a wonderful life’ – pentru că e filmul meu de suflet ever ever, mai ales de Crăciun, deşi e din 1946. Fericirea vine şi va veni dintotdeauna din lucruri simple
‘Pay it forward’ – pt că mi se pare cel mai reuşit film de suflet şi unit lumea într-o cauză nobilă şi pt că am încercat şi eu aşa ceva în viaţa reală
‘Man on Fire’ – pentru că e primul film pe care l-am văzut, pentru că m-am îndrăgostit de Denzel ca actor, pentru că m-a uns relaţia dintre el şi Dakota Fanning şi pt că am revăzut filmul de 5 ori şi de 5 ori am plâns :)
‘I am Sam’ – pentru că după 15minute de film plângeam rău, pentru că Sean Penn joacă un rol senzaţional alături de aceeaşi Dakota şi pt că arată ce mult contează dragostea unui părinte pt o fată.
‘Arthur’ – pt ca o consider cea mă bună comedie ever, aşa cu umor englezesc. Pt că-mi place umorul fin.
‘Singing în the rain’ – pentru că am 2 melodii din el pe care şi la 2 noaptea dacă le-aş asculta, îmi vine pofta de viaţă.
‘Frankie & Johnny’ – pentru că-mi place insistenţa lui AlPacino de-a curta o femeie într-un mod simplu şi autentic.
‘Schindler’s List’ – pt că e real, şi e cauza unui om care a salvat evrei. pt că m-a stors de emoţii.
‘Everybody’s fine’ – pt că joacă DeNiro, unul din actorii mei preferaţi şi pt că e un film de familie excepţional.
‘The shop around the corner’ – o genială poveste de dragoste, seamănă un pic cu ce-ncerc eu să fac aici, cu scrisorele :)

Nu intru-n detalii acum, am conturat în linii mari ‘scrisoarea de intenție’. Pentru că dincolo de toate, realist vorbind, altceva-n afară de faptul că te cheamă Marina habar n-am :) Și asta fiindcă întâmplător mi-a zis o colegă la cantină cum te cheamă. Poate eşti deja căsătorită şi bat la uşi închise, poate eşti într-o relaţie de 5ani şi te face să zâmbeşti scrisoarea, dar eşti fericită şi ţi-e bine, poate n-ai nicio tangenţă cu genul meu de-a fi, cu personalitatea mea, şi aşteptările tale de la bărbaţi sunt aletele, habar n-am. Poate eşti dezamăgită de bărbaţi şi nu mai crezi în ei, sau poate de-abia aşteptai să apară Făt Frumos în viaţa ta, habar n-am. Dar îmi inspiri ceva, şi-am zis what the fuck, păi s-o facem ca la carte, cu umor şi creativitate :)

Dacă deja ai văzut toate filmele de mai sus, e clar, avem în comun mai multe decât îţi poţi imagina :) 

Dacă nu le-ai văzut, decât să te chinui să le cauţi pe net, ţi le-am pus eu pe 2 dvd-uri.
Dvd-urile sunt la o florăreasă la piaţă-n Pipera, dacă vrei să le iei, îmi scrii un mail cu feedback-ul tău legat de povestea asta, şi-ţi dau indicii :)

Adresa de mail este: marinapovestecuzambetsiumor@yahoo.com :)

Să ai o zi frumoasă!

[ end of letter ] 

Dacă nu ţi-a sărit în ochi adresa de mail de mai sus, mai reciteşte-o o dată... Îţi dai seama că adresa aia de mail nu exista, sper că te-ai prins, nu? :)
Ca să fie totul original şi frumos, am făcut pe yahoo o adresă de mail care să conțină numele ei, special pentru treaba asta.

Soţia amicului meu i-a livrat scrisoarea într-o joi. În joia aia eu eram plecat într-o delegaţie la Timişoara, reveneam a doua zi în Bucureşti. I-am lăsat parola de cont lui L. (soţia amicului), zic verifici tu din când în când, eu sunt pe drumuri. Joi pe la 4 primesc sms de la L. Unul de-ăla aşa mare, zâmbitor: “kiule, kiule a răspuuuuns!” :)

Am lăsat-o să fiarbă puţin până vineri, şi-i dau răspuns la mail :)

Acum toată lumea se-aşteaptă că e o chestie mişto acolo la piaţă, numai că, dacă am făcut treaba asta până aici, am zis de ce să n-o duc şi la un nivel mai sus :)
Într-adevăr, m-am dus la piaţă la Pipera, am vorbit c-o florăreasa, i-am înmânat plicul, i-am plătit în avans o floare. Ceea ce nu ştia nimeni, nici măcar florăreasa, este că înăuntrul plicului era următorul mesaj:

Imaginează-ţi asta acum. Cantina este la 20 de metri de Office-ul ei. Piaţa este vis-à-vis de Office, cumva în diagonală, la vreo 3-400 de metri. Poşta din Pipera e la vreo 3 km de Office. Şi eu am trimis-o de la Office până la Piaţă, ca să se-ntoarcă fix lângă Office înapoi... :)

Se duce la piaţă, dă de florăreasă, ia plicul şi-mi răspunde:

Am schimbat în ziua aia vreo 20-30 mailuri, am făcut schimb de mobile, în seara aia am vorbit vreo 2-3 ore la telefon. Diverse chestii amuzante, una alta, aşa ca de primă conversaţie...

[...] ne-am văzut o singură dată la vreo 2-3 luni după scrisoare, aşa la modul "date" planificat. Am stat vreo 2 ore-n parc, am dat cu piciorul la frunze, am vorbit de una alta.
N-am fost niciodată împreună. N-a fost nimic între noi. De sărutat și amor / nebuneli, nici vorbă. Chiar dacă mintea mea vizualiza chestii de genul.

Hai nu fiţi dezamăgiţi, eu nu sunt :) Poate aşa e dat uneori să fie, să rămânem doar cu povestea şi-atât. Poate o fi fost ‘bad timing’, n-am idee. Sau pentru ea o fi fost chestia aia simplă din filme ‘you’re not my type’. Indiferent de tăria cu care tu crezi că eşti potrivit pentru cineva, există un ‘matching criteria’ nescris, unic, al fiecăruia. Fiecare are filtrele sale în funcţie de care e atras de cineva sau nu. Şi dacă nu te-ncadrezi, asta nu te face mai puţin atractiv, mai puţin om. Te oftici un pic, te scuturi, mergi mai departe :)

Acum suntem amici buni, îmi citeşte cu pasiune blogul, râdem glumim, facem schimb de impresii de cărţi. Acum vreo 2 săptămâni am schimbat aşa amical impresii legate de articolul cu relaţiile. Şi povestea asta ea m-a îndemnat s-o public. Mi-a dat sms și mi-a zis: "a fost una dintre cele mai frumoase chestii pe care le-a făcut cineva pentru mine!"... "cum m-ai trimis la piaţă la florărie, şi eu m-am dus... :) "

Sfatul meu, aşa ca de final. Credeţi în voi, credeţi în poveşti! Fiți entuziaști, zâmbiți, fiți creativi :) Şi dacă nu aţi auzit/trăit încă povestea care să vă placă, inventaţi-o voi, aşa cum vă place!

În încheiere, că tot e Sf. Valentin, vă doresc să aveţi un week-end minunat, plin de zâmbete şi dragoste!
V-am pupat!

P.S.
Dacă rezonezi cu blogul / articolele și vrei pe viitor să fii la curent, fie introduci adresa de mail la secțiunea 'Follow by email' din blog, fie like pe Facebook la pagina blogului: https://www.facebook.com/kiulenoicemaicitim

Cele cinci limbaje ale iubirii (Gary Chapman)

Eram împreună cam de doi ani şi jumătate. Dădeam bine în poze şi în public, dar ajunseserăm să ne “împungem” rău de tot. O fi fost şi de la zodii, eu Berbec, ea Taur. Cert e că din toată frumuseţea începutului, ajunseserăm la timp în doi mai mult în ranchiună versus timp de calitate.
Citisem până atunci foarte multă dezvoltare personală, însă nu abordasem niciun alt gen, niciun alt fel de carte. Lucrurile nu mergeau între noi, şi nu ştiam cum s-o apuc, de unde s-o apuc, ce soluţie puteam găsi. Şi-atunci m-am apucat să citesc cărţi despre relaţii/cuplu. M-am gândit că o altă abordare, o altă viziune, m-ar face, ne-ar face pe amândoi să vedem altfel lucrurile. Partea bună şi interesantă este că ea a fost receptivă la ideea asta, şi-am citit cartea împreună, şi-am dezbătut-o. Am mai citit împreună încă două-trei cărţi de genul. Era foarte multă informaţie utilă acolo, atât pentru fiecare, personal, cât şi pentru un cuplu.

Şi-uite-așa am citit împreună "Când unu plus unu fac noi"

Ce-am reţinut interesant din carte, a fost că autorul consideră că, pentru o relaţie sănătoasă, există cinci niveluri ale comunicării intime:

01. Vorbirea în clişee.
" Este o vorbire superficială, o sporovăială aproape lipsită de semnificaţie. Aici nu există discuţii despre viaţă sau despre voi înşivă; totul e "bine", "drăguţ", "nicio problemă", până într-o zi când vă deşteptaţi şi descoperiţi că relaţia voastră a fost la fel de goală precum conversaţiile. "

02. Împărtăşirea faptelor concrete.
" Discutaţi despre vreme, despre serviciu, despre ce mai fac prietenii voştri. La acest nivel vă aflaţi în siguranţă şi nu aveţi nevoie să respiraţi adânc, nici să gândiţi ori să simţiţi profund. "

03. Împărtăşirea opiniilor
" Aici se înscriu discuţiile despre părerile, preocupările şi aşteptările individuale, inclusiv ţeluri, vise, dorinţe personale. Opiniile însă generează conflicte. Iar divergentele şi diferenţele de opinie de-aici te pot întoarce foarte uşor la unul din primele 2 niveluri. De evitat în tratarea unui conflict remarcile critice sau comentariile dispreţuitoare (Cum poţi fi atât de neîndemânatic? De ce nu poţi fi punctual niciodată? Eşti leit maică-ta/taică-tu... etc etc) "

Modul în care abordezi disensiunile va determina felul în care va fi afectată relaţia: în bine sau în rău. Cel mai important aspect nu este cât de mult vă iubiţi, cât de devotaţi sunteţi relaţiei voastre sau cât de adâncă e încrederea; relaţiile optime depind de abilitatea cu care abordezi conflictul. Fără conflict, rămânem superficiali în relaţii. Intimitatea nu se poate dezvolta. Conflictul este preţul pe care-l plătim pentru intimitate.

"Te loveşti cu capul de zid fiindcă sentimentele cuiva nu sunt înţelese şi nevoile cuiva nu sunt împlinite. Asta-i tot!"

04. Împărtăşirea sentimentelor
" La acest nivel, vă ajutaţi reciproc să vă simţit în siguranţă, aşa încât să vă împărtăşiţi cele mai profunde trăiri afective. Aţi învăţat amândoi să ascultaţi şi să vă exprimaţi opiniile, preocupările şi aşteptările, fără a vă teme de critică sau invalidare. Există o atmosferă de respect, adică ascultătorul încearcă să înţeleagă şi să valideze ceea ce-i comunică vorbitorul. "

05. Împărtăşirea nevoilor
" Acesta este cel mai profund nivel al iubirii şi al relaţiei. Sunteţi împreună de suficient timp şi vă simţiţi destul de în siguranţă pentru a vă împărtăşi unul altuia cele mai intime nevoi. Aceasta arată că amândoi ştiţi că partenerul vă va accepta şi vă va preţui pentru ceea ce sunteţi. "

În opinia lui sunt 7 nevoi fundamentale care trebuie împlinite într-o relaţie:
1. Nevoia de a vă simţi în comuniune, discutând sau petrecând timp liber împreună, în cuplu
2. Nevoia de a vă simţi acceptaţi şi preţuiţi pentru ceea ce sunteţi şi ceea ce faceţi.
3. Nevoia de a simţi că partenerul este sincer şi demn de încredere.
4. Nevoia de a simţi că există un angajament reciproc că veţi rămâne împreună şi de a vă simţi în siguranţă în relaţie
5. Nevoia de a simţi că participaţi la luarea majorităţii deciziilor ce afectează viaţa şi relaţia
6. Nevoia de tandreţe verbală şi afecţiune fizică
7. Nevoia de a simţi că aveţi o relaţie spirituală intensă, în care vibraţi amândoi.

Am mai găsit interesant în carte un Test de evaluare a Inteligenţei Relaţionale + un Test de Culoare a partenerului (test care denotă personalitatea partenerului tău).
Ambele sunt destul de utile pentru a-ţi da seama cum te comporţi tu într-o relaţie, şi cum să cunoşti mai bine omul de lângă tine.

A doua carte interesantă pe care vreau să v-o prezint este "Iubirea se construieşte în doi"

"Dacă îi faci cu mâna unui amic aflat pe partea cealaltă a străzii, te vei aştepta ca el să-ţi răspundă la fel. Asta înseamnă <<relaţie>> - sentimentul de continuitate a unui comportament aşteptat. Avem nevoie să ştim că, în anumite puncte-cheie, putem conta unul pe celălalt."

Ce-am găsit interesant şi nou la momentul la care am citit cartea, a fost ideea asta că personalitatea unei persoane este compusă din trei părţi: Copilul, Părintele şi Adultul.
Ce doreşte un om vine din latura lui de Copil; ce ar trebui să facă este dictat de Părinte, iar ce e rezonabil şi are şansă de reușită vine dinspre Adult. (Cu alte cuvinte, se poate ca un bărbat să fi fost atras de partenera lui fiindcă părea un Copil lipsit de griji, sau, dimpotrivă, un Părinte responsabil.)

Autorul consideră că există patru modalităţi excelente în care putem intracționa cu cele trei personalităţi ale partenerilor noştri. Acestea sunt: Afecţiunea, Aprecierea reciprocă, Cooperarea, Apropierea.

Afecţiunea: Părinte -> Copil.
“Toţi avem nevoie, din când în când, de cineva de care să depindem, care să aibă grijă de noi, şi să ne dăruiască afecţiune (cuvinte dulci, atingeri tandre, atenţie unul faţă de celălalt)”
Aprecierea reciprocă: Părinte -> Părinte.
“Vorbiţi, oricând aveţi ocazia, despre valorile, crezurile, aspiraţiile şi idealurile voastre, inclusiv cele privind educaţia copiilor. E vorba despre un stil de comunicare deschis, un mod de a exprima puncte de vedere diferite şi de a te adapta tot timpul, astfel încât să cunoşti şi să sprijini ţelurile celuilalt.“
Cooperarea: Adult -> Adult.
“O mare parte din viaţa de zi cu zi e compusă pur şi simplu din chestiuni practice. Mersul cu maşina sau cu autobuzul, împărţirea banilor, cumpărăturile, școala copiilor, bonă, treburile casei, cine va face asta şi când. Discuţiile sunt obiective, fără implicare emoţională“
Apropierea: Copil -> Copil.
“Pur şi simplu joacă împreună - distractie şi recreere împreună, afecţiune, amor, voie bună. A şti să te joci înseamnă să fii capabil să te prosteşti!“

Aşadar, autorul consideră că o relaţie sănătoasă presupune o armonizare, un echilibru între cele patru elemente de mai sus. Dacă vreunul din ele predomină sau dacă e singurul element al relaţiei, asta va duce, la un moment dat, la ruptură.

A doua idee care mie mi s-a părut foarte interesantă, este adoptarea unui comportament în funcţie de sentimentul de moment. Sentimentul îţi indică pe loc ce îţi tebuie aici şi acum.

Autorul consideră că există doar patru sentimente fundamentale, şi fiecare dintre ele înseamnă că trebuie făcut un anumit lucru:
1. Dacă eşti furios/furioasă - înseamnă că ai nevoie de un spaţiu doar al tău sau că ai nevoie să fii luat în serios.
2. Dacă eşti trist (ă) - ai nevoie de apropiere, afecţiune şi apreciere.
3. Dacă ţi-e teamă - ai nvoie să încetinești ritmul, să vorbeşti deschis despre temerile tale, să-ţi faci nişte planuri alternative.
4. Dacă eşti fericit (ă) - nicio problemă! Râzi, cânta şi dansează!

Aşadar, înainte de a acţiona, întreabă!. (N-are rost să-ţi îmbrăţişezi partenerul dacă el e furios. Degeaba te oferi să duci câinele la plimbare dacă partenera se simte tristă şi singură - se va simţi şi mai neglijată). Întreabă-l pe celălalt ce simte şi ce îşi doreşte!

Când am citit pasajul ăsta eram în parc, şi dintr-o dată m-am trezit zâmbind. M-am gândit cum ar fi să vii acasă de la muncă, să intri pe uşă, și fata să te-ntâmpine cu 5 cartonașe-n mână?:)
Tu întrebi? "Sex, pasional, aici lângă uşă?" Buf! Zboară primul cartonaş :) Oook, mai am patru variante. Happy, Fericită, Bem un vin? Buf! Zboară şi-al doilea :) Furioasă? / Tristă? / Teamă de ceva? ... Şi-n felul ăsta, în funcţie de răspunsul ei, decurge dialogul. Ştiu că probabil vă sună a utopie, dar aşa-i firea mea mai cu umor, mai cu voie bună, cu o latura dezinvoltă a vieţii. Încercaţi metoda, ce-aveţi de pierdut? Ia, vedeţi, e eşec total?

Mi-a mai plăcut mult o strategie pas cu pas despre cum să te cerţi, cum să abordezi şi rezolvi un conflict :) Zău, există aşa ceva, la pagina 80! Evident, cearta fiind văzută ca o modalitate de apropiere, de-a transmite punctul tău de vedere şi nemulţumirea ta, iar partenerul să empatizeze cu tine şi să te înţeleagă.

A treia pe care v-o prezint astăzi, cireașa de pe tort - "Cele 5 limbaje ale iubirii"

Dintre toate cele citite până acum, cartea asta o recomand oricui, chiar și înainte de-a intra într-o relaţie. Eu o văd baza. Am citit-o acum un an, şi-a reprezentat un punct de vedere nou, faţă de ce citisem şi ştiam până atunci.

Concret, conform lui Gary Chapman, există cinci limbaje ale iubirii: Declaraţiile, Timpul, Darurile, Serviciile, Contactul Fizic.
Ideea cărţii este că e foarte bine să afli ce limbaj de iubire predomină la partenerul tău, astfel încât să ştii cum să decurgă interacţiunea/relaţia cu el. Fiecare avem un limbaj de iubire predominat. Atâta timp cât partenerul nostru îl "vorbeşte", simţim că suntem iubiţi.

Înainte de-a descrie sumar fiecare limbaj, următoarele întrebări îţi pot da o idee care este limbajul tău dominant:
- Ce te face să simţi că partenerul tău te iubeşte?
- Ce-ţi doreşti tu mai presus de toate?
- Dintre toate lucrurile pe care le face/nu le face partenerul tău, ce te doare cel mai tare? Opusul acelui lucru este indiciul limbajului de iubire
- Ce l-ai rugat cel mai des pe partenerul tău? Rugămintea ar putea reprezenta exact lucrul care te face să te simţi iubit.
- Cum îţi exprimi, de obicei, dragostea faţă de partener? Modalitatea poate fi un indiciu cu privire la limbajul de iubire.

Există de asemenea, un test online care te ajută să-ţi determini limbajul dominant. :)
http://www.5lovelanguages.com/profile/singles/   (mulțumesc Ale, de la tine-am aflat de el)

Buuun, acum, să le luăm pe rând! :)
01. Declaraţiile
Se referă la complimente, la cuvinte de încurajare, empatie, vorbe bune, cuvinte blânde. Nevoia de a fi apreciat, de a-ţi fi recunoscute meritele.
Idei: "Ce bine-ţi vine culoarea asta!"; "Faci cea mai bună salată, îmi place la nebunie!"; Laudă-i personalitatea: "Mi-a plăcut mult cum ai vorbit cu bătrâna respectivă" sau: "Îmi place să mă plimb cu tine, mereu îmi arăți lucruri interesante!"; "La cât de grijulie eşti cu copiii, cred că ai fi o profesoară extraordinară!"; "Trimite-i un email încurajator când ştii că are o zi grea; lasă-i şi un link către ceva funny"; "Mulţumeşte-i pentru ceva banal, la care nu se aşteaptă"; "Laudă-l / laud-o în public!"

02. Timpul
Se referă la atenţie, comunicare, timp petrecut în doi, discuţii serioase, diverse lucruri împreună. Înseamnă timp stat unul lângă altul şi comunicare, înseamnă să faceţi o plimbare doar în doi sau să ieşiţi în oraş să mâncaţi, să vă priviţi în ochi şi să vorbiţi
Idei: "Renunţă la ceva ce-ţi place să faci, ca să ai timp să stai cu partenerul"; "cumpăra două bilete la un film care ştii că-i va plăcea sigur, apoi invit-o la cină şi întreab-o cum i s-a părut filmul"; "faceţi o escapadă de o zi la munte sau la mare! Uitaţi de toate planurile şi faceţi ceva - orice - spontan!"; "citiţi împreună o carte şi discutaţi apoi un capitol, un pasaj"

03. Darurile
Se referă la atenţii, cadouri, bunuri, bani. La modul: "uite, s-a gândit la mine!" sau "Nu m-a uitat!". Darurile pot fi cumpărate, găsite sau făcute.
Idei: "Opreşte-te pe drum şi culege-i partenerei un buchet de flori de câmp!"; "înrămează o fotografie cu voi doi şi scrie-i un mesaj pe ramă!"; "când sunteţi împreună, fă-i un cadou neaşteptat, spontan: un buchet de flori, fructe de la aprozar, obiecte de artizanat, o îngheţată!"; "inventează un joc cu premii pentru ea!"; "Fă nişte cupoane de mână cu servicii pe care soţia te roagă periodic să le faci (spălatul maşinii, masaj)!"; "când planifici o vacanţă viitoare, pune deoparte o sumă de bani pe care s-o folosească ea cum consideră"; "când pleacă într-o delegaţie, pune-i un cadou în bagaj, sau trimite-l prin curierat!"

04. Serviciile
Se referă la lucruri pe care vrea partenerul/a să le faci. Încerci să-i intri în voie, să te faci util/ă, să-ţi exprimi iubirea, făcând diverse lucruri.
Idei: "ocupă-te de o problemă de-a partenerului, în locul lui!"; "pregăteşte cina, ce ştii că i-ar plăcea ei să mănânce, apoi strânge masa, spală vasele, curăță aragazul!"; "ocupă-te de treburi în casă fără ştiinţa ei, şi vezi cât îi ia să-şi dea seama că ai făcut lucrul respectiv!"; "dacă e mereu pe fugă dimineaţa, scoală-te mai devreme, fă cafeaua şi pregăteşte pacheţelele cu mâncare!"; "fă un serviciu pentru cineva drag ei (prieten, biserica, rudă, cauză în care crede) "

05. Contactul fizic
Se referă la îmbrăţişări, atingeri fizice, mângâieri, masaj, sex.
Dacă limbajul primar de iubire al partenerului este contactul fizic, eşti liber să-ţi exprimi iubirea în cele mai diferite moduri - numai imaginaţie să ai! :)
Idei: "dacă partenerul plânge, mângâie-l afectiv şi strânge-l în braţe"; "joacă-te cu mâinile prin părul ei când citeşte, atinge-o pe umăr când găteşte!"; "dimineaţa, când vă despărţiţi, dar şi seara, înainte de culcare, nu uita să-l săruţi şi să-l îmbrăţişezi!"; "învaţă diferite tehnici de masaj, fă experienţe, vezi care-i place cel mai mult"; "când sunteţi amândoi în pat, iar ea stă cu spatele la tine, scrie-i mesaje cu umor pe spate şi vezi dacă le ghiceşte".

Detalii şi idei în plus despre fiecare limbaj în parte, găsiţi în carte. Mai ales că această carte are şi ediţie separată pentru bărbaţi. :)

Pe lângă cele trei "disecate" mai sus, am mai citit încă două cărţi foarte puternice despre relaţii, dar fiecare merită review separat, o să le vină rândul curând! Acestea sunt:
- Salvarea relațiilor (Phillip C. McGraw) - Dr. Phill a scris și “Strategii de viață”
- Găseşte dragostea pe care o doreşti (Herville Hendrix). (din tot ce-am citit până acum, asta-i cea mai complexă, o văd cumva Biblia cărţilor de acest gen. - mulțumesc Ale, de la tine-am aflat de cartea asta)

Cred că fără să citesc şi experimentez dezvoltarea personală, nu aveam nivelul necesar să înţeleg cum trebuie astfel de cărţi. Să-mi dea o altă mentalitate, un alt fel de-a vedea lucrurile.
Aşa a fost mersul, drumul meu. Nu spun şi nici nu susţin că aşa trebuie să fie al fiecăruia.
Pe mine m-a atras şi mă atrage ideea asta: de a lua o carte, a găsi ceva interesant în ea, ceva care să-mi completeze gândirea, personalitatea sau să-mi schimbe în bine felul de-a fi.

Atât din cărți, atât cu teoria.
Aștern mai jos niște impresii personale, gânduri trăite, experimentate, conturate de-a lungul anilor.

Că tot vorbim de cărţi despre relaţii, combinaţia de cărţi citite şi experienţă m-a învăţat că înainte să ceri trebuie să oferi. Iar dacă vrei să ceri mult, trebuie să fii conştient că și tu, la rândul tău, trebuie să oferi mult. Şi înainte să ai pretenţii de la el/ea ca partener, să ai pretenţii de la tine. Atâta timp cât continui, cât înveţi şi te adaptezi, nu poţi eşua sau involua, aşa cum un copac, o dată crescut, nu mai poate descreşte.

Eşti fair şi onest mai întâi faţă de tine, doar tu cu tine în oglindă, şi apoi faţă de partener. Înainte de toate te pui în locul celuilalt, încerci să-l înţelegi, să vezi lucrurile prin ochii lui. Îi dai voie să fie natural, să fie el degajat că om, că persoană în prezenţa ta. Şi să-l inspiri prin felul tău de-a fi.

Înainte de-a fi partener într-o relaţie, eşti OM. Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Fii cu bun-simţ, fii onest, fii moral! Te rog, mulţumesc, şi îmi pare rău, toate spuse onest în contextul potrivit, sunt chestii de bază.

Într-o relaţie fiecare intră cu trecutul, cu experienţele avute, cu filtre şi convingeri personale. E bine să conştientizezi asta, şi să cauţi să-i înţelegi celuilalt punctul de vedere şi felul de-a fi. În aceeaşi măsură, matur şi sănătos este să-i laşi trecutul în urmă, şi să vezi dacă este potenţial, plus valoare din interacţiunea în cuplu. Când intri într-o relație e bine să iei omul ăla așa cum vine el. Comparațiile cu foștii / fostele nu-și au locul. Ia omul ăla așa cum vine el si fii focus pe el 100% să-l cunoști. Fără comparații, fără uși deschise cu trecutul. Atîta timp cât tu nu ești 100% acolo cu mintea și gândul, cum vrei ca omul ăla să-ți acorde 100% din atenția lui…?

De asemenea, oamenii au măşti. E bine dacă ajungi să-l determini pe celălalt să-şi dea jos scutul în faţa ta, să fie natural, autentic. Asta nu se face forțat, n-ai cum. Omul ori se decoperă celuilalt dezinvolt, ori n-o face. Dacă au trecut luni bune și celălalt nu și-a dat jos masca, nu-l condamna. Nu știi care-i drumul lui în viață și care-i așteptarea lui de la relație, și de ce, cu ce rost a intrat în relație. Eliberează-l. Move on. Next on Dallas.

Ar fi ok să conştientizezi că într-o relaţie fiecare are plusuri şi minusuri. Şi tu ai, şi ea are. Scopul nu e să-i scoţi ochii cu minusurile, ci e să vezi tu faţă de tine, dacă pentru tine balanța înclină mai mult în favoarea plusurilor. Şi dacă nu, nu e nimeni de condamnat, ieşi onest de-acolo, lasa loc de bună ziua şi lasă locul altcuiva.

Cred că o relaţie devine solidă după niște conflicte. Acolo ies la inveala principiile, valorile, convingerile, caracterul. Dacă ai fluturi în stomac dar n-ai trecut încă prin niște conflicte, înseamnă că încă nu cunoşti în totalitate persoana respectivă. Părerea mea, conflictele apropie.

Am păţit-o pe pielea mea. De multe ori, când intrăm într-o relaţie, nu suntem deloc atenţi la cine-i celălalt în realitate. Îl tratăm conform proiecţiilor noastre şi aşteptărilor noastre, iar percepţia noastră face din celelalt cine vrem noi să fie, cine-am dori să fie, o combinaţie între aşteptări şi ce ne lipseşte. Te poţi îndrăgosti puternic de ideea pe care ţi-o faci despre cineva, acea persoană fiind, de fapt, complet altfel decât îţi imaginezi. M-am fript de câteva ori:)

Ar fi mişto să nu te cramponezi în mărunţişuri, în chestii minore, şi să vezi dincolo de lucruri în sine.

Dacă eşti într-un impas în relaţie, şi chiar vrei ca relaţia aia să meargă, joacă-te, dar pe bune, joacă-te cu întrebările astea: "Ce crezi că merge anapoda în relaţia noastră?" + "Ce am putea să facem concret ca lucrurile să meargă mai bine?".
Fii obiectiv, deschis, zâmbitor, joacă-te cu un brainstorming în doi, fără a critica deloc doleanţele celuilat, ci doar să-i înţelegi punctul de vedere şi ce-l bucură. Cred că lucrurile în esenţă sunt simple, însă le complicăm tocmai pentru că evităm simplitatea.

Cât timp eram cu Dana am fost un om gelos. Îmi făceam rău mie. După ce-am citit "Bărbaţii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus" mi-am dat seama că eram, de fapt, tăntălău. NU ea, neapărat, mă făcea să fiu gelos, ci eu eram slab.
Nu fi gelos! Dacă locul lui/ei nu mai e în relaţie şi vrea să plece, o va face. În loc să te concentrezi pe gelozie şi scenarii, concentrează-te pe tine! Devino atât de bun în relaţia aia, încât celălalt, şi dacă are ocazia să înşele, pur şi simplu să n-o facă! Gelozia nu ajută. Debarasează-te de ea, mutăți atenția pe altceva când o detectezi, lasă scenariile deoparte! Oamenii puternici au încredere-n ei, n-au nevoie să-i controleze pe ceilalţi, ca să-şi valideze ei rolul în relaţie.

Se aplică în viaţa de zi cu zi, şi de asemenea şi într-o relaţie. " If something it's important for you, you'll find a way! If not, you'll find an excuse " - Jim Rhon.

Peste toate ale mele, soră-mea mai vine cu invitaţia la iertare, atunci când tendinţa e să acuzi. " Pentru mine e esenţial să îţi propui să ierţi când îţi vine să judeci. Pe cât doare frustrarea, pe atâta vindecă eliberarea. Când ierţi, te eliberezi de negativul pe care l-ai arunca din instinct asupra celuilalt. În felul ăsta, în mod natural vezi mai limpede, îi validezi câteva dintre motive, le califici drept banale sau haioase pe celelalte şi dai voie noului să te surprindă. "

Bottom line, părerea mea e că trebuie să intri entuziast într-o relaţie, să te laşi la mâna serendipităţii. Să fii cu umor, să te bucuri de experienţă în sine, să ieşi din zona de confort, să-ţi dai voie să rişti zâmbind.
Iar dacă s-a terminat, bucură-te că s-a întâmplat! Înainte de-a da vina pe celălalt când s-a terminat, caută-te pe tine-n gânduri şi vezi dacă nu cumva ai partea ta de responsabilitate, pentru că s-a terminat sau n-a mai mers. (vezi cele 20 de întrebări de asumare a responsabilităţii din review Strategii de Viaţă)

Am adunat în biblioteca peste 20 de titluri de astfel de cărţi. Aşadar, pe lângă cele de mai sus, poate vă interesează şi:
10 motive stupide care distrug un cuplu (Dr. Laura Schlessinger)
Cât de compatibili sunteţi? Manualul relaţiilor (Allan & Barbara Pease)
Supă de pui pentru suflete romantice (Jack Canfield, Mark Victor Hansen)
Supă de pui pentru sufletul îndrăgostiţilor (Jack Canfield, Mark Victor Hansen)    
De ştiut înainte de căsătorie (Gary Chapman)
Iubirea la timpul prezent. Păşi către conştientă relaţiei de cuplu (Morrie & Arleah Shechtman)
Şapte greşeli prosteşti pe care oamenii inteligenţi le fac în relaţia de cuplu (Carolyn N. Bushong)
Iubirea ca un mod de viaţă (Gary Chapman)
Ce zic bărbaţii, ce înţeleg femeile. Cum să depăşiţi problemele de comunicare (Linda Papadopoulos)
Cum să ne mărturisim iubirea. Secretele relaţiei de durată (Jacques Salomé)
Singurătatea în doi nu e pentru noi (Jacques Salomé)
Vorbeşte-mi, am atâtea să-ţi spun (Jacques Salomé)
Cele 7 secrete ale cuplurilor fericite (John C. Friel & Linda D. Friel)
Bărbaţii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus (Dr. John Gray)
Nevoile lui, nevoile ei. Secretele unei relaţii de cuplu durabile (Willard F. Harley, Jr.)

Cam atât pe ziua de azi despre relaţii.
De mâine încolo ori deveniţi nişte artişti în ale relaţiilor, ori clar o să primesc nişte mesaje anonime de ameninţare, gen "bă?! ce i-ai băgat în cap gagicii mele, de m-a luat asta la întrebări, la disecat şi la discuţii, c-a citit nu ştiu ce articol?!" :)

Prima mea dezamăgire în dragoste

Până acum vreun an am citit cam exclusiv literatură motivaţională, de dezvoltare personală. Orice carte, orice titlu care-mi inspira ceva, citeam. Pe principiul şi o idee utilă dacă găsesc şi ideea respectivă contribuie la evoluţia mea, e o carte bună. Din carte-n carte mi se deschide apetitul pentru biografii/memorii de oameni celebri, şi-am început să citesc şi-aşa ceva. Şi-am prins într-o zi o reducere de 50% pe elefant şi mi-am comandat vreo 25 de cărţi de acest gen: memorii / biografii / poveşti etc.
Şi, după ce-am citit una două trei, am mai cumpărat şi mă simt atras de latura asta, de poveşti autentice, reale, cărţi dătătoare de emoţii, de trăiri.
Printre ele, şi cartea de faţă:

E o carte uşurică, lejeră, dar e foarte frumoasă. Concret, vreo 20 de personalităţi din România (scriitori, arhitecţi, artişti filosofi, jurnalişti şi traducători români) spun povestea primei lor dezamăgiri în amor: Johnny Răducanu, Ada Milea, Mitoş Micleuşeanu, Antoaneta Ralian şi alţii.

Cartea are vreo astfel de 20 de poveşti, toate autentice, toate frumoase. Poţi s-o citeşti în metrou, la coadă la tuns/coafor, poţi s-o citeşti la o cafea, unde vrei tu. 5-10 minute ai citit povestea, zâmbeşti şi treci la alta. Poveşti despre prima dezamăgire din generală, prima dezamăgire dintr-o tabără, primul coleg de la primul job, astfel de poveşti găseşti acolo. Toate cu lecţiile lor. Nu v-aşteptaţi că găsiţi adevărate drame sau dezamăgiri, cu toate emoţiile asociate. Sunt cumva primele dezamăgiri într-o relaţie, însă povestite de autori la ani buni după, când realizezi că de fapt dezamăgirea respectivă nu mai e aşa mare, şi că poate fi privită şi-ntr-o notă obiectivă, fără negativism sau resentimente.

Poate m-a prins cartea şi datorită faptului că majoritatea poveştilor sunt plasate cu ceva ani în urmă, cartea fiind şi ea tipărită în 2009, ani în care tehnologia nu era aşa avansată. În care indrăgosteala şi, implicit, suferinţa de pe urma ei n-aveau la bază emoticoane şi virtual, ci conexiune umană, trăiri reale. Poate sunt eu mai sensibil şi mai nostalgic şi de-aia m-a prins. Fiecare poveste te poate sensibiliza în felul ei. Şi poate te regăseşti într-una, şi-ţi aminteşti, zâmbind, cum erai şi ce-ai simţit la anii ăia...

Cartea asta m-a dus cu gândul la Dana. Dana a fost prima mea iubită din liceu. Şi ne-am iubit onest, şi frumos şi autentic pentru anii ăia.
Ea a cam pus ochii pe mine şi i-a transmis asta unui coleg de liceu. El a venit la mine şi mi-a zis. Şi zic: bine mă, hai că vorbesc cu ea între ore! Eu eram grupă de dimineaţă la liceu, a XI-a, ea era grupă de după-amiază, a IX-a. Şi ne întâlnim noi înainte să înceapă ea orele la liceu, pe caloriferul de la parter. O dăm în diverse, de-alea de om timid. Tu cu cine faci chimie? Ce ore ai azi? Cu cine faci mate? De-astea... Clişee. După cinci minute simt că mi se epuizează întrebările. Ea nu zicea nimic, îmi iau inima-n dinţi şi-i spun: "Vrei să fii prietena mea?" S-a fâstâcit un pic, chipurile suspans cu mine şi cu trăirile mele, după care a răspuns simplu, zâmbind: "Da!". Zic: dă-mi şi mie numărul de fix! Mi l-a dat. Am pupat-o pe obraz şi-am plecat acasă. Aveam gagică, eram şmecher! :)

Şi-am regăsit-o în poveştile din cartea asta. Îmi amintesc cum stăteam noi câte trei ore pe-o bancă-n parc şi râdeam şi vorbeam. Fără nimic altceva. Mi-amintesc că plecam de-acasă cu 1500 lei, cumpăram trei ţigări la bucată (600lei), apoi mergeam la terasă, ne luăm câte-o Cola (900 lei) şi fumam fiecare câte-o ţigară, şi mai păstram una pe care-o fumam amândoi în parc... Alte vremuri, conexiunile între oameni se făceau altfel, în alt mod, timpul şi comunicarea-n doi erau la alt nivel...
Ţin minte că am avut în liceu un jurnal, şi ea avea, şi la 2-3 zile făceam amândoi schimb de jurnale şi ne scriam în ele, reciproc. Îl mai am şi-acum. Dacă voi ajunge vreodată un scriitor celebru, jurnalul ăla, cu toată autenticitatea şi inocenţa din el va fi o sursă bună de umor şi poveşti nevinovate, de-acum 16ani.

Dana e şi va fi la capitolul prima iubire. Ne jurasem iubire de-aia eternă, dar ne-a separat viaţa după vreo 3ani jumate. N-ar fi onest nici faţă de mine, nici faţă de ea, s-o trec la capitolul prima dezamăgire, deşi amândoi am cam suferit, când ne-am despărţit. Butculiţă, dacă citeşti textul ăsta, aprinde-ţi o ţigară şi ascultă 'Cry myself blind'. Ţi-o dedic! :)

Revenind la titlul cărţii, prima mea dezamăgire a fost prin generală, în clasele 5-8. Şi a avut nume de patru fete. Pe care nici măcar nu le-am sărutat niciodată, nu mai zic de prietenie, idilă, relaţie. Deşi cu fiecare în parte mi-aş fi dorit la un moment dat. Laviniţa, Ionela, Monica, Ramona.

Cu Ramona ştiu că, la un moment, dat m-am certat cu cel mai bun prieten al meu de-atunci, cu Zu, care s-o cucerim mai degrabă. Cred că el a reuşit, pe mine lupta asta m-a cam obosit şi m-am dat la o parte. Celorlalte ştiu doar că nutream să le cer prietenia sau ceva de genul, dar eram prea timid atunci să zic sau să fac ceva. Cred că doar la un frecuş de zăpadă, aşa, pe furiş, am pupat-o pe una dintre ele, cred că pe Ionela, şi şi ăsta era un câştig demn de luat în seamă (bă eşti prost, am pupat-o pe obraz când am frecat-o cu zăpadă!... Tanaaam!)

Ştiu că le-am completat fiecăreia în jurnal, şi trăgeam cu ochiul şi la cine ce a mai completat, să văd dacă am vreun pretendent. Aşa gândeam! :) Puneam noaptea seminţe de măr sub pernă, circula între noi o chestie că nu ştiu în ce noapte dacă pui seminţe de măr sub pernă şi visezi pe cineva, cu femeia aia te vei căsători sau ceva de genul, după un număr de ani egal cu numărul seminţelor. Am mâncat o ladă de mere şi degeaba! Nu mi-a ieşit nimic în bobi, ca să zic aşa. În Bobby din Dallas.

De niciuna dintre ele nu mai ştiu aproape nimic, şi nici nu le-am mai văzut cred că din liceu, ne-a cam separat viaţa. (de Monica ştiu că mama îi ţine contabilitatea, are o firmă împreună cu soţul ei. Şi mai ştiu că mama ei m-a învăţat printr-a şaptea să dansez muzică populară. Eram acasă la Monica, de ziua ei, şi eram singurul care nu ştia o boabă de populară). Oricum, nici nu cred că ele ştiu sau îşi amintesc că, la vremea aia, mi-aş fi dorit să-mi fie gagică vreuna dintre ele.

Ţin minte, la un moment dat, că după revoluţie (eram într-a patra la revoluţie), printr-a şaptea parcă, au venit nişte ajutoare la noi în oraş. Nu mai ştiu ce-am luat eu (cred că mi-au picat nişte blugi second, prima mea pereche de blugi), dar Laviniţa sigur a primit un trening roz, la toate orele de sport pe care le aveam, venea în el. Şi pe spatele lui scria 'Elite Team'. Până într-a opta am făcut cu ea glume de autobază gen mamă cine e Elite ăsta de îl ai tu şi scrie şi pe spate şi te lauzi, Elite Te am... Târziu, când am învăţat engleză, amintindu-mi de asta, mi-am dat seama că Team-ul ăla însemna cu totul altceva decât faptul că Laviniţa îl are pe vreunu'. Poate acum îl are, poate fix el citeşte povestea asta şi nu ştie de faptul că-n generală, Laviniţa a avut un altul, care se gândea la ea, dar era prea timid şi n-a ştiut cum s-o exprime la vremea aia...

La aceeaşi editură, din aceeaşi categorie ('Prima dată') au mai apărut:
'Prima mea beţie', 'Primii mei blugi', 'Primul meu fum', 'Primul meu porno', 'Prima mea carte', 'Prima mea călătorie în străinătate'

Din aceeşi categorie de cărţi, care m-au făcut nostalgic, am mai citit:
'Elevul Dima dintr-a şaptea', 'Recreaţia Mare' şi 'Fii bun până la moarte'