14 februarie 2015

Marina - Poveste cu zâmbet și umor

Zi obişnuită la birou. Eram în pauza de masă, la o cantină de lângă sediul firmei, cu un coleg. (Vali, dacă nu ţi-aminteşti ziua aia, păcat, eşti deja parte din poveste :) ).
Şi cum mâncam noi aşa şi povesteam una-alta de birou, de clienți, de task-uri, pac, intră ea. Se duce să-şi ia ceva de mâncare.
Ştii genul ăla de moment...? Hai că-l ştii, sigur l-ai trăit! Când vezi pe cineva, zâmbeşti, visezi un pic cu ochii deschişi, ai vrea să zici ceva, dar n-ai nicio replică la tine, nu se leagă nimic, şi taci... Doar zâmbeşti admirativ.

Şi-a luat de mâncare şi a plecat. Şi-atât. Eu am rămas cu zâmbetele, ea cu mâncarea.
N-aveam deloc idee cine ce e, de unde e, nimic.

Întâmplarea face ca la vreo lună după, să merg la un ghişeu/office de bancă din zonă. Şi-acolo o văd din nou. Şi s-au aprins be cu le țe leeee :)
Am tăcut. Dar am început să procesez. Zic hai că mi-a dat universul un indiciu, mai am o şansă. Între timp am mai văzut-o venind la cantină. Dar nu ziceam nimic. Procesam în cap o idee, o strategie, eram un mic Napoleon. Aflasem doar (de la personalul de la cantină) că o cheamă Marina.

Să mă duc la ea să mă bag în seamă cu ceva, sigur găseam ce, că, de, ea se ocupa cu clienţii, eu eram deja client al băncii respective, din 2-3-5 întrebări/idei, m-agăţam eu de ceva. Dar instinctul mi-a zis că-i prea banal. Apoi, mi-a încolţit o idee. Îi trimit o scrisoare anonimă. Încropesc eu ceva acolo, dă-o dracu zic, mă duce mintea, umor am, n-o să iasă ceva aiurea.

Complotez cu soţia unui prieten foarte bun şi drag sufletului meu, şi zic, eu scriu asta aşa şi-aşa, tu te duci acolo în Office şi-i dai. Zis şi făcut.

Se duce soţia prietenului meu, intră în Office tzop tzop pe tocuri, scanează din priviri personalul de-acolo, n-o reperează, şi întreabă aşa şarmant şi zâmbitor: "Marina e la birou? :)” Fetele de-acolo: stai că e în spate, apare Marina: "da, eu sunt". Buf! " Am ceva pentru tine ", îi spune L. zâmbind. Şi-i dă scrisoarea, legată aşa c-o sforicică. Să ai o zi frumoasă i-a spus, s-a răsucit, şi-a ieşit.


[ Ceea ce urmează mai jos este scrisoarea originală, integrală, aşa cum a fost ea printată, rulată şi livrată legată cu sforicică :) ]

De vreo 3 luni mănânc aici la Swan. Într-o zi ai venit cu o colegă şi ţi-ai luat mâncare la pachet şi-ai plecat. Am dus furculiţa spre gură şi-am rămas puţin blocat, şi-am zâmbit, şi mâncarea a intrat mai bine :) A fost aşa un impuls de "oau! Ce femeie drăguţă". Eram cu un coleg la masă şi i-am zis " fii atent la fata-n cămaşa albă de e acum la casă, e după stâlp, nu te uita insistent că nu-i frumos. Fii atent cât de drăguţă e! El a zis: mmmh, nu e cine ştie ce :))) (cred că a nimerit mâncare proastă în ziua aia) şi i-am zis. Asta-i minunat, înseamnă că nu e-n targetul tău :)) "

Apoi după o lună întâmplător am venit la Office să plătesc o factură de lumină. Și te-am văzut la birou şi-am zis yesss! Habar n-aveam unde lucrezi. Și zic hai că n-am văzut-o degeaba. Și de data asta s-a blocat privirea, nu furculiţa:) Şi-n ultimul timp se-ntâmplă să mănânc la geam, poate poate te reperez prin office :) Nu-s psihopat, nu-s deplasat, sunt foarte sănătos şi stabil pshihic, chill. Zâmbesc doar când te văd şi discret te caut din priviri.

Bine bine, dar de ce?
Foarte simplu. Pentru că eşti o femeie care-mi place, şi trebuie să ştii asta. Trebuie să mă eliberez eu şi să ţi-o spun :)
Pentru că eşti o fată frumoasă. Iar eu am încredere-n mine şi-n potenţialul meu, că merit o femeie frumoasă alături, pe sufletul meu. Să-mi fie ea dragă mie şi să poată să ducă ea emoţiile pe care le pot transmite eu.

Aş fi putut intra direct în Office şi să mă prefac că te-ntreb ceva sau am nevoie de ceva, dar ar fi fost banal. Tuturor ne plac poveştile. Mai bine-mpachetez totul în ceva original şi zâmbitor decât banal. Pentru că deşi mental şi pentru prieteni pot muta munţii din loc, deşi am o imensă-ncredere-n mine şi-n potenţialul meu, devin timid şi n-am cuvintele la mine când trebuie să-i spun direct unei femei că mă inspiră. Aşa că am ales indirectul :)

Pentru că ducem după noi în viaţă atâtea momente în care ne-ntrebăm ‘cum ar fi fost dacă’? Şi fiindcă n-am acţionat, nu avem răspunsurile. Fiindcă de-atâtea ori instinctul ne zice să facem ceva dar n-avem curajul, renunţăm şi ne retragem în zona de confort. Fiindcă poate şi ţie ţi s-a întâmplat să-ţi placă un bărbat şi n-ai avut tu deschiderea să iei atitudine şi poate nu ştii ce-ai pierdut. Fiindcă " you miss 100% the chances that you never take ".

În funcţie de reacţia ta, o să mai primeşti scrisori, sau n-o să mai primeşti deloc :) Scrisori în care mă deschid şi-ţi dau indicii despre cine/ce sunt. Dacă e să fie ceva după, şi să te inspir, o să spui la toată lumea că totul a-nceput ca-n poveşti :) Dacă nu, măcar rămân c-o poveste frumoasă şi originală pt copiii / nepoţii mei, despre cum se poate aborda o fată :) Sfârşitul va fi oricum unul cu happy-end :)

... Când m-am născut mama a plâns şi nu voiau să mă oprească. Plângea şi-i zicea lu' tata "e urât rău măi Marcel, nu vreau să-l oprim". Au rezistat tentaţiei, şi uite ce bine, azi citeşti rândurile astea :)
Pe la grădiniţă devin febleţea educatoarelor, că eram aşa descurcăreţ şi cu umor. M-au întrebat cum îl cheamă pe tata le-am zis ‘marcel’ şi pe mama le-am zis că nu ştiu cum o cheamă. Ele mi-au zis: păi cum o strigă tata prin casă şi eu am răspuns: "făi nevastă!".

Îmi plac foarte mult bancurile, mai ales cele bune, atât să ascult cât şi să spun. Top 3 preferate sunt:
-    Se duce un schelet la doctor. La care doctorul: aaaa, păi acuma se vine băi nene!
-    2 şoareci rodeau într-un cinematograf la o rolă de film. La un moment dat unul zice: şi... cum ţi se pare filmul? Celălalt răspunde: mmmh... mi-a plăcut mai mult cartea.
-    Se spune că dacă în timp ce faci dragoste c-o femeie vrei să asculţi şi muzică, atunci e recomandabil să asculţi un cd cu muzică live/unplugged. În felul ăsta, indiferent de cum te descurci cu femeia, la interval de 3-4minute o s-auzi aplauze.

Sunt creativ. Jocul preferat e mima, dar mă pricep aşa şi la versuri spontane, cu umor. În anul 4, de Crăciun, acasă îi dau sorei mele o felicitare. Urma în vară să dea şi ea admitere la ASE. Şi-i scriu pe felicitare: " Mesaj de la Moş Crăciun: În Bucureşti m-am întâlnit / din întâmplare cu-al tău frate / m-a rugat ca să-ţi transmit / ne-ntâlnim la facultate! " Mama a plâns, a luat felicitarea la ea la muncă şi-a pus-o pe birou o săptămână.
La lucrarea de diplomă am simţit că am un prof de treabă şi pe lângă lucrarea de diplomă, m-am gândit să-i fac un motto la început de lucrare. Și i-am scris: " Indiferent de calea ce-o urmăm / Numele-n gând şi-n suflet vi-l purtam / Și dacă vom schimba în bine-agricultura noastră / Să ştiţi că 'vinovatul' sunteţi dumneavoastră / V-am fost studenţi dar nu ştiu ce-o să fim / Oricum domnule Gabriel Popescu, vă mulţumim! ". Mi-a dat 10 fără să se uite pe lucrarea de diplomă, m-a pus să citesc poezia în aulă, de faţă cu tot anul 4 :)

Bine bine-am reţinut, umor şi creativitate, checked... inteligenţă ceva? :)
Bifată şi-asta! :) Premiul 1 cu coroniţă, fără discuţie, în clasele 1-8. Primul pe liceu la admitere. Bursă primul pe facultate în anul 3 :)

Mai zi, mai zi, ce mai ai în tolbă? :)
Păi sunt pasionat de literatura motivaţională. Cred în oameni, în puterea şi-n potenţialul fiecăruia. Şi faptul că am citit multe cărţi de genul ăsta pe de-o parte-mi aduce confirmări din societate că sunt pe un drum bun, şi că sunt o persoană căutată de prieteni, pe de alta m-a ajutat schimbându-mi atitudinea, mentalitatea, încrederea în sine. Indiferent că e femeia de serviciu, casiera de la magazin, o persoană la coadă, un coleg, şeful sau directorul firmei, sunt zâmbitor, degajat, şi cu tolba pregătită de-o glumă/anecdotă/voie bună. La un fost loc de muncă era într-o zi femeia de serviciu (vreo 50ani) spăla scările. Am alunecat, aproape să cad, şi ea m-a prins. Şi-i zic: Doamnă, e de bine! Vedeţi că şi la vârsta asta vă cad bărbaţii la picioare?! :)

Altceva? Mai ai? :)
Sunt cinefil înrăit. Şi poate dincolo de cine/ce sunt, mă regăsesc foarte mult în filmele care-mi plac, pentru emoţiile pe care le-au trezit în mine, şi ele cred că mă definesc cel mai bine:
The secret – law of attraction’ – pentru că mă regăsesc în filmul ăla, pasionat fiind de literatura motivaţională
It’s a wonderful life’ – pentru că e filmul meu de suflet ever ever, mai ales de Crăciun, deşi e din 1946. Fericirea vine şi va veni dintotdeauna din lucruri simple
Pay it forward’ – pt că mi se pare cel mai reuşit film de suflet şi unit lumea într-o cauză nobilă şi pt că am încercat şi eu aşa ceva în viaţa reală
Man on Fire’ – pentru că e primul film pe care l-am văzut, pentru că m-am îndrăgostit de Denzel ca actor, pentru că m-a uns relaţia dintre el şi Dakota Fanning şi pt că am revăzut filmul de 5 ori şi de 5 ori am plâns :)
I am Sam’ – pentru că după 15minute de film plângeam rău, pentru că Sean Penn joacă un rol senzaţional alături de aceeaşi Dakota şi pt că arată ce mult contează dragostea unui părinte pt o fată.
Arthur’ – pt ca o consider cea mă bună comedie ever, aşa cu umor englezesc. Pt că-mi place umorul fin.
Singing în the rain’ – pentru că am 2 melodii din el pe care şi la 2 noaptea dacă le-aş asculta, îmi vine pofta de viaţă.
Frankie & Johnny’ – pentru că-mi place insistenţa lui AlPacino de-a curta o femeie într-un mod simplu şi autentic.
Schindler’s List’ – pt că e real, şi e cauza unui om care a salvat evrei. pt că m-a stors de emoţii.
Everybody’s fine’ – pt că joacă DeNiro, unul din actorii mei preferaţi şi pt că e un film de familie excepţional.
The shop around the corner’ – o genială poveste de dragoste, seamănă un pic cu ce-ncerc eu să fac aici, cu scrisorele :)

Nu intru-n detalii acum, am conturat în linii mari ‘scrisoarea de intenție’. Pentru că dincolo de toate, realist vorbind, altceva-n afară de faptul că te cheamă Marina habar n-am :) Și asta fiindcă întâmplător mi-a zis o colegă la cantină cum te cheamă. Poate eşti deja căsătorită şi bat la uşi închise, poate eşti într-o relaţie de 5ani şi te face să zâmbeşti scrisoarea, dar eşti fericită şi ţi-e bine, poate n-ai nicio tangenţă cu genul meu de-a fi, cu personalitatea mea, şi aşteptările tale de la bărbaţi sunt aletele, habar n-am. Poate eşti dezamăgită de bărbaţi şi nu mai crezi în ei, sau poate de-abia aşteptai să apară Făt Frumos în viaţa ta, habar n-am. Dar îmi inspiri ceva, şi-am zis what the fuck, păi s-o facem ca la carte, cu umor şi creativitate :)

Dacă deja ai văzut toate filmele de mai sus, e clar, avem în comun mai multe decât îţi poţi imagina :) 


Dacă nu le-ai văzut, decât să te chinui să le cauţi pe net, ţi le-am pus eu pe 2 dvd-uri.
Dvd-urile sunt la o florăreasă la piaţă-n Pipera, dacă vrei să le iei, îmi scrii un mail cu feedback-ul tău legat de povestea asta, şi-ţi dau indicii :)

Adresa de mail este: marinapovestecuzambetsiumor@yahoo.com :)

Să ai o zi frumoasă!


[ end of letter ] 

Dacă nu ţi-a sărit în ochi adresa de mail de mai sus, mai reciteşte-o o dată... Îţi dai seama că adresa aia de mail nu exista, sper că te-ai prins, nu? :)
Ca să fie totul original şi frumos, am făcut pe yahoo o adresă de mail care să conțină numele ei, special pentru treaba asta.

Soţia amicului meu i-a livrat scrisoarea într-o joi. În joia aia eu eram plecat într-o delegaţie la Timişoara, reveneam a doua zi în Bucureşti. I-am lăsat parola de cont lui L. (soţia amicului), zic verifici tu din când în când, eu sunt pe drumuri. Joi pe la 4 primesc sms de la L. Unul de-ăla aşa mare, zâmbitor: “kiule, kiule a răspuuuuns!” :)

Am lăsat-o să fiarbă puţin până vineri, şi-i dau răspuns la mail :)



Acum toată lumea se-aşteaptă că e o chestie mişto acolo la piaţă, numai că, dacă am făcut treaba asta până aici, am zis de ce să n-o duc şi la un nivel mai sus :)
Într-adevăr, m-am dus la piaţă la Pipera, am vorbit c-o florăreasa, i-am înmânat plicul, i-am plătit în avans o floare. Ceea ce nu ştia nimeni, nici măcar florăreasa, este că înăuntrul plicului era următorul mesaj:



Imaginează-ţi asta acum. Cantina este la 20 de metri de Office-ul ei. Piaţa este vis-à-vis de Office, cumva în diagonală, la vreo 3-400 de metri. Poşta din Pipera e la vreo 3 km de Office. Şi eu am trimis-o de la Office până la Piaţă, ca să se-ntoarcă fix lângă Office înapoi... :)

Se duce la piaţă, dă de florăreasă, ia plicul şi-mi răspunde:



Am schimbat în ziua aia vreo 20-30 mailuri, am făcut schimb de mobile, în seara aia am vorbit vreo 2-3 ore la telefon. Diverse chestii amuzante, una alta, aşa ca de primă conversaţie...

[...] ne-am văzut o singură dată la vreo 2-3 luni după scrisoare, aşa la modul "date" planificat. Am stat vreo 2 ore-n parc, am dat cu piciorul la frunze, am vorbit de una alta.
N-am fost niciodată împreună. N-a fost nimic între noi. De sărutat și amor / nebuneli, nici vorbă. Chiar dacă mintea mea vizualiza chestii de genul.

Hai nu fiţi dezamăgiţi, eu nu sunt :) Poate aşa e dat uneori să fie, să rămânem doar cu povestea şi-atât. Poate o fi fost ‘bad timing’, n-am idee. Sau pentru ea o fi fost chestia aia simplă din filme ‘you’re not my type’. Indiferent de tăria cu care tu crezi că eşti potrivit pentru cineva, există un ‘matching criteria’ nescris, unic, al fiecăruia. Fiecare are filtrele sale în funcţie de care e atras de cineva sau nu. Şi dacă nu te-ncadrezi, asta nu te face mai puţin atractiv, mai puţin om. Te oftici un pic, te scuturi, mergi mai departe :)

Acum suntem amici buni, îmi citeşte cu pasiune blogul, râdem glumim, facem schimb de impresii de cărţi. Acum vreo 2 săptămâni am schimbat aşa amical impresii legate de articolul cu relaţiile. Şi povestea asta ea m-a îndemnat s-o public. Mi-a dat sms și mi-a zis: "a fost una dintre cele mai frumoase chestii pe care le-a făcut cineva pentru mine!"... "cum m-ai trimis la piaţă la florărie, şi eu m-am dus... :) "

Sfatul meu, aşa ca de final. Credeţi în voi, credeţi în poveşti! Fiți entuziaști, zâmbiți, fiți creativi :) Şi dacă nu aţi auzit/trăit încă povestea care să vă placă, inventaţi-o voi, aşa cum vă place!

În încheiere, că tot e Sf. Valentin, vă doresc să aveţi un week-end minunat, plin de zâmbete şi dragoste!
V-am pupat!

P.S.
Dacă rezonezi cu blogul / articolele și vrei pe viitor să fii la curent, fie introduci adresa de mail la secțiunea 'Follow by email' din blog, fie like pe Facebook la pagina blogului: https://www.facebook.com/kiulenoicemaicitim

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu