Strategii de viaţă (Phillip C. McGraw)

Legile vieţii reprezintă regulile jocului. Nimeni nu vă va întreba dacă sunteţi de părere că aceste legi sunt corecte sau necesare. La fel ca şi gravitaţia, acestea există, pur şi simplu. Nu puteţi vota pentru sau împotriva lor. Le puteţi ignora şi puteţi orbecăi, întrebându-vă de ce nu reuşiţi niciodată în nimic; sau le puteţi învăţa, vă puteţi adapta sferei lor, vă puteţi modela alegerile şi acţiunile în conformitate cu normele în speţă şi puteţi trăi cu folos. Însuşirea acestor legi reprezintă miezul învăţăturilor din această carte, care intenţionează să vă furnizeze cunoştinţele esenţiale de care aveţi nevoie pentru a dezvolta o strategie personală de viaţă. Viaţa e o călătorie. La fel ca în orice călătorie, dacă nu aveţi o hartă, un traseu şi o busolă, vă veţi rătăci.

 

După părerea mea, din toate cărţile citite de acest gen, e pe locul 2 după Descoperă forţa din tine de Anthony Robbins. E o carte care te pune faţă-n faţă cu tine, te pune să te uiţi în oglindă şi să-ţi organizezi viaţa.
Cel mai bine se citeşte cartea asta dacă te doare! Dacă nu te doare ceva legat de tine şi de sensul vieţii tale, va fi mai greu să-i prinzi esenţa. Am testat asta şi-aşa am tras concluzia. Am făcut-o cadou la 5 persoane apropiate, dar nu la momentul oportun pentru ei, şi cartea n-a avut impact.
Trebuie citită cu un creion lângă şi un caiet, fiindcă o să-ţi vină idei multe.

Trecem la subiect.
Conform autorului, există 10 legi care guvernează viaţa unui om. Le punctez mai jos, însoţite de nişte pasaje din carte, pentru a avea o idee mai clară la ce fac ele referire:

01. Fie înţelegeţi cum stau lucrurile, fie nu înţelegeţi.
Decriptaţi codul naturii omeneşti şi descoperiţi ce anume le trezeşte oamenilor interesul. Încercaţi să aflaţi de ce dumneavoastră şi ceilalţi oameni faceţi unele lucruri şi nu faceţi alte lucruri.

" În orice strategie în care sunt implicaţi oameni, există întotdeauna cel puţin două lucruri pe care trebuie să le faceţi: să le învingeţi rezistenţa şi scuzele, iar apoi să îi determinaţi să accepte perspectiva dumneavoastră asupra lucrurilor.
Există 10 caracteristici comune ale oamenilor în societate. Dacă ţineti cont de ele, vă va fi mult mai uşor să interacţionaţi cu oamenii, să fiţi empatic cu ei."
(Nu le enumăr aici, nu vreau să fac articolul prea lung şi greu de urmărit. Credeţi-mă că le-am testat şi experimentat pe pielea mea şi, obiectiv vorbind, le găsesc pe toate valabile! (vezi pag. 69-70) )

02. Sunteţi creatorul propriilor experienţe.
Sunteţi răspunzător pentru viaţa dumneavoastră, bună sau rea, încununată de succes sau presărată cu eşecuri, fericită sau tristă, dreaptă sau nedreaptă. Sunteţi stăpânul propriei vieţi. Sunteţi, aţi fost şi veţi fi întotdeauna responsabil. Aşa stau lucrurile. Poate că nu vă place, dar asta e realitatea.

" Dacă nu conştientizaţi această lege şi continuaţi să vedeţi lumea prin ochii unei victime, reacţionând în consecinţă, agăţându-vă de convingerea că "aveţi dreptate" şi că nu sunteţi responsabil pentru problema pe care o aveţi, nu veţi reuşi să aduceţi schimbări importante şi de durată în viaţa dumneavoastră.
Tu decizi unde poţi ajunge, cum să reacţionezi, ce să spui, ce să faci, cu cine să trăieşti, lucrurile asupra cărora te concentrezi, ce să crezi, când să accepţi ceva, când să te împotriveşti, în cine să ai încredere, pe cine să eviţi. "

03. Oamenii fac lucruri care le oferă recompense.
Identificaţi recompensele care motivează comportamentul dumneavoastră şi al celorlalţi. Luaţi în considerare aceste beneficii, ca să aveţi controlul asupra dumneavoastră.

" Orice lucru pe care-l faceţi, orice comportament are un beneficiu, o recompensă. Conştientizăm sau nu, aşa este. Dacă respectivul comportament nu ar servi niciunui scop sau nu ar avea nicio valoare pentru dumneavoastră, pur şi simplu, nu l-aţi alege. Iar când vorbim de recompense, acestea sunt:
- materiale: cele mai evidente, banii;
- psihologice: forma acceptării, aprobării, laudelor, iubirii, prieteniei, plăcerii;
- spirituale: sentiment de pace, de conexiune cu o putere superioară, de corectitudine, de moralitate;
- fizice: masă bună, exerciţii fizice, greutate adecvată, sex sănătos;
- profesionale: sentimentul împlinirii profesionale, recunoaşterea venită din partea celor din acelaşi domeniu cu tine, conştiinţa unui lucru bine făcut;
- sociale: apartentenţa la un grup, liderul grupului.

Atunci când comportamentul devine aproape automat, nu mai daţi atenţie relaţiei cauză-efect, care este inerentă acelui comportament şi nu o mai evaluaţi. Probabil că puteţi identifica în viaţă situaţii în care păreţi să funcţionaţi pe pilot automat, fără să vă gândiţi realmente la situaţia dată, ci reacţionând în virtutea inerţiei.
Dacă vreţi să înţelegeţi de ce acţionaţi în anumite moduri, cântăriţi cu atenţie şi sinceritate beneficiile pe care le obţineţi din ceea ce faceţi. "

04. Nu puteţi schimba realităţile pe care nu le conştientizaţi.
Fiţi realist cu dumneavoastră şi cu cei din jur! Recunoaşteţi sincer ce nu merge în viaţa dumneavoastră. Încetaţi să mai formulaţi scuze şi începeţi să faceţi ceva ca să obţineţi rezultate. Nu puteţi trata ceea ce nu ştiţi că există. A recunoaşte ceea ce e greşit e un lucru pozitiv.

" Gândiţi-vă că vă duceţi la medic şi acesta vă întreabă dacă aţi avut ameţeli, iar dumneavoastră, în loc să recunoaşteţi, îi spuneţi: "Nu, nu prea". Ce se va întâmpla? Medicul nu se va ocupa de această problemă, iar dumneavoastră veţi fi în continuare ameţit. Pentru că dumneavoastră i-aţi ascuns adevărul, e posibil să nu ajungă niciodată la adevărata chestiune. Deoarece medicul presupune că interesul dumneavoastră este să vă faceţi bine, el va acorda încredere atunci când identificaţi problemele pe care le aveţi şi i le comunicaţi, ca el să ştie unde să-şi concentreze eforturile.
Dacă nu sunteţi dispus să fiţi brutal şi dureros de sincer cu dumneavoastră atunci când analizaţi ceea ce nu merge bine sau vă examinaţi propria persoană, nu veţi putea face niciodată schimbări. E foarte simplu.
[...] Facem în aşa fel încât să avem dreptate, căci acesta este lucrul pe care îl preţuim cel mai mult în viaţă: a avea dreptate. Trăim după propriile noastre convingeri ca să avem dreptate. Nu vrem ca problemele să existe cu adevărat ori să primim veşti proaste şi, în consecinţă, suntem orbi la nişte semnale strigătoare la cer. [...] "

05. Viaţa îi răsplăteşte pe cei care acţionează.
Luaţi cu grijă deciziile şi apoi acţionaţi! Învăţaţi că, în lumea în care trăim, gândurile care nu sunt puse în practică nu au nicio valoare! Începeţi prin a lua hotărârea de a vă măsura viaţa şi calitatea sa după rezultate, nu după intenţii!

" Poate că astăzi cunoaşteţi infinit mai multe decât în urmă cu o săptămână, dar, dacă nu faceţi nimic cu ceea ce ştiţi, nu sunteţi cu nimic mai eficient decât eraţi săptămâna trecută, când vă aflaţi în necunoştinţă de cauză. Viaţa îi răsplăteşte pe cei care acţionează, nu pe cei care intenţionează, nu pe cei care înţeleg, nu pe cei care sunt înţelepţi, nici pe cei care ştiu.
Diferenţa dintre învingători şi învinşi este aceea ca învingătorii fac lucruri pe care învinşii nu vor să le facă. "

06. Nu există realitate, există doar percepţie.
Identificaţi filtrele prin care priviţi lumea. Luaţi cunoştinţă de trecutul dumneavoastră, dar fără să-i permiteţi să vă domine!

" Indiferent de ce vi se întâmplă în viaţă, interpretarea evenimentelor depinde în totalitate de dumneavoastră. Sensul sau importanţa pe care le conferiţi unui anumit eveniment reprezintă semnificaţia şi valoarea atribuite de dumneavoastră. Indiferent de situaţie, puteţi alege cum să reacţionaţi: oricare ar fi condiţiile reale, percepţia pe care o aveţi asupra acelor evenimente este alegerea dumneavoastră.
[...] Una din dificultăţile pe care le comportă filtrele este că ele sunt constituite din convingeri rigide. Convingerile sunt acele opinii/păreri despre care credem că sunt adevărate şi corecte. Le considerăm a fi fapte: nu le mai verificăm şi, cu atât mai mult, nu le mai punem la îndoială. Facem uneori presupuneri pe care nu le mai verificăm, iar apoi le tratăm ca pe nişte adevăruri sacre. Iar consecinţa acestui comportament este aceea că ajungem să construim o realitate care nu se întemeiază pe fapte, ci pe percepţii neverificate. [...] "

07. Trebuie să ne administrăm viaţa, nu să o tratăm.
Învăţaţi să preluaţi controlul asupra propriei vieţi şi să mergeţi mai departe!

" Administrarea propriei vieţi înseamnă:
- să acceptaţi, înţelegeţi şi aplicaţi legile vieţii descrise aici;
- să vă rezolvaţi problemele personale cu care vă confruntaţi, nu să le suportaţi.
- să vă feriţi să lăsaţi întrebări fără răspuns! Oamenii se lasă roşi de astfel de întrebări pur şi simplu fiindcă nu au forţa să le găsească un răspuns.
- să refuzaţi să acceptaţi probleme emoţionale nerezolvate! Atunci când explodaţi doar din cauză că partenerul a uitat să pună capacul la pasta de dinţi, de fapt nu reacţionaţi numai la acel incident; respectivul incident este doar scânteia care aprinde sentimente acumulate dintr-o varietate de situaţii şi contexte anterioare reprimate, neexprimate la timpul lor.
- să vă respectaţi promisiunile, fie că se referă la dumneavoastră înşivă sau la alţii! Cei faţă de care faceţi o promisiune şi nu o respectaţi primesc un mesaj dureros. Fie că este intenţionat sau nu, mesajul constă în aceea că ei nu sunt importanţi pentru dumneavoastră, că i-aţi respins. "

08. Noi îi învăţăm pe ceilalţi cum să ne trateze.
În loc să vă plângeţi, încercaţi să influenţaţi felul în care sunteţi tratat de către ceilalţi! Învăţaţi să renegociaţi relaţiile pe care le aveţi, că să obţineţi ceea ce doriţi!

" Oamenii fac lucruri care le oferă recompense (legea 3). Oamenii vă tratează într-un anumit mod, deoarece i-aţi învăţat, în virtutea rezultatelor, care comportament este recompensat şi care nu. Fie îi învăţaţi pe oameni să vă trateze cu demnitate şi respect, fie nu o faceţi. Dacă dumneavoastră sunteţi cel care hotărăşte ce acceptă şi ce refuză dintre lucrurile pe care le fac ceilalţi, atunci puteţi schimba relaţia.
Întrebaţi-vă: "cum ar putea să fie altfel, mai bine?"  Însă, dacă discutaţi despre schimbare şi nu transpuneţi în fapte, înseamnă că îl învăţaţi pe celălalt că nu e cazul să vă ia în serios declaraţiile. Primiţi ceea ce daţi. Nu le cereţi oamenilor să facă acele lucruri pe care dumneavoastră nu sunteţi dispus să faceţi! "

09. Suntem puternici dacă iertăm.
Deschideţi ochii, ca să vedeţi ce fac furia şi resentimentul din dumneavoastră! Recâştigaţi-vă puterea de la cei care v-au jignit!

" Ca să alimentaţi şi să menţineţi ura, trebuie să plătiţi un preţ uriaş, căci adevărul este că ostilitatea vă schimbă personalitatea. Mai mult, vă alterează inima şi mintea. Nu trebuie să uitaţi că, în toate relaţiile pe care le aveţi, aduceţi gândurile, sentimentele şi convingerile pe care le-aţi acumulat.
Pentru a ierta pe cineva nu e nevoie de cooperarea celuilalt. Nu e necesar nici măcar că persoana cealaltă să ştie. Nu trebuie să îi pară rău. Nu e nevoie să-şi recunoască greşeala. Iertarea ţine de dumneavoastră, nu de celălalt. "

10. Pentru a cere ceva, trebuie să ştiţi ce vreţi.
Clarificaţi ceea ce vă doriţi să obţineţi şi folosiţi ocazia potrivită! Atenţie! În viaţă nu veţi obţine mai mult decât cereţi!

" Trebuie să fiţi dispus să luaţi atitudine la momentul potrivit, cerând ceea ce vi se cuvine şi ceea ce vreţi să aveţi. Cereţi ceea ce vă doriţi şi ceea ce credeţi că meritaţi, pentru că nimeni altcineva nu o va face în locul dumneavoastră. Nimeni nu poate lua atitudine în locul dumneavoastră, ca să vă ceară drepturile. Dacă nu o faceţi, lucrurile vor rămâne la stadiul actual. "

Pe lângă cele 10 legi sumar expuse mai sus (glumesc cu sumarul, iar m-a luat valul şi, din dorinţa de a vă evidenţia utilitatea cărţii, m-am întins... Ştiu, gata, trec la colţ), cartea mai are încă două capitole foarte puternice. Unul, 'Construirea unei strategii de viaţă' , care prezintă o serie de exerciţii foarte utile pentru eu-l tău, pentru cine eşti tu ca persoană, şi încă unul, '10 elemente ale oamenilor de succes'. De niciunul nu vă zic nimic, dar ambele merită citite, analizate, rumegate, printate şi puse la loc de căpătâi.

Cartea asta m-a prins pe mine foarte mult. Poate şi pentru că am citit-o într-un moment în care eram atât de dezamăgit de mine şi de viaţa mea, şi mă durea aşa de tare, încât n-am mai suportat şi-mi doream schimbarea.
Cartea asta am citit-o acum 8 ani. Şi de-atunci până azi, cu mâna pe inimă vă spun (cei care mă cunosc îndeaproape ştiu asta), mi-au devenit parte din gândire şi fel de-a fi ca om următoarele:
- eşti 100% răspunzător pentru viaţa ta şi pentru ceea ce se întâmplă cu tine. Încearcă să dai vina pe cât mai puţine aspecte exterioare, şi să lucrezi cât mai mult la evoluţia ta!
- noi îi învăţăm pe ceilalţi cum să ne trateze. Vrei să nu te laşi umilit? Spune-ţi clar punctul de vedere!
- dacă vrei să ceri ceva, trebuie să ştii foarte clar ce vrei, astfel încât să fie uşor de înţeles.
- 50% din rezolvarea unei probleme stă într-o bună definiţie a ei.
- poţi să-ti organizezi, administrezi, planifici viaţa şi să nu trăieşti din instinct, la modul reacţie-impuls. Decide tu direcţia pe care vrei s-o dai vieţii tale!

Dacă am învăţat ceva din cartea asta, a fost cumva o calibrare interioară pe axa gânduri - cuvinte - fapte. Să fie o corelaţie între ele, onestă mai întâi faţă de mine, faţă de mine în faţa mea. Să încerc să fiu autentic, să nu mă mint singur. La modul să nu mă păcălesc pe mine cu ceva, conştient fiind că oricând, în faţa altcuiva sau a societăţii, pot să mă ascund în spatele unei măşti, unui scut. Iar după asta, indiferent de context, înainte de-a mă uita în exterior, să caut mai întâi în mine, în interior, să-mi asum responsabilitatea pentru majoritatea lucrurilor care se întâmplă cu mine şi cu viaţa mea.

Mi-am luat din această carte o listă de întrebări pentru asumarea responsabilităţii, o am printată, am căutat de-a lungul anilor s-o integrez cât mai bine în personalitatea mea.
Legat de momentele când nu-ţi iese ceva, în loc să dai vina pe altcineva, verifică mai întâi dacă e ceva din cauza ta.  Ca să vezi dacă aşa e, pune-ţi următoarele întrebări:
01. Ce anume am făcut concret ca să ajung în această situaţie?
02. Cum am făcut ca lucrurile să decurgă aşa cum au decurs?
03. Am avut încredere prostească?
04. Am ignorat avertismente importante?
05. Nu am spus destul de clar ce voiam?
06. M-am minţit singur, pentru că voiam ca adevărul să fie altul?
07. Ce alegeri am făcut, care au condus direct la rezultatul nedorit?
08. Am ales o persoană nepotrivită sau un loc nepotrivit?
09. Ce lucru am neglijat să fac, ceea ce a condus direct către rezultatul dorit?
10. Nu am cerut ceea ce voiam?
11. Am fost prea indulgent cu mine însumi?
12. Am neglijat să le cer altora să facă ceea ce aveau de făcut?
13. Mi-am încălcat demnitatea şi nu m-am respectat?
14. Ce trebuie să fac în prezent pentru a schimba situaţia?
15. Trebuie să mă port altfel, trebuie să renunţ la un anumit comportament?

Din această carte şi din cele citite de acest gen, mi-am format un set de legi care mă definesc şi în care cred, şi găsesc oportun momentul să le împărtăşesc aici cu voi:

01. Zig Ziglar: "Poţi obţine tot ce vrei de la viaţă, cu condiţia să ajuţi suficient de mulţi oameni să obţină ceea ce vor".

02. Tratează-i pe ceilalţi cum ai vrea tu să fii tratat! Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!

03. Legea efortului indirect: "Dacă vrei ca oamenii să-ţi zâmbească, zâmbeşte-le tu mai întâi! Dacă vrei să ai prieteni, tratează tu mai întâi oamenii într-un mod prietenos, fără a te aştepta la recompense! Dacă vrei să fii respectat, admiră şi respectă tu mai întâi oamenii!"

04. Eleanor Roosevelt: "Nimeni nu te poate umili decât cu acordul tău”. Noi îi învăţăm pe ceilalţi cum să ne trateze.

05. Legea responsabilităţii: "Eşti 100% răspunzător pentru viaţa ta şi pentru ceea ce se întâmplă cu tine". Caută cât mai puţin să dai vina pe aspecte exterioare! Nimeni n-o să ia atitudine în locul tău ca să-ţi ceară drepturile.

06. Legea naturii: "Culegi ceea ce semeni. Niciodată n-o să semeni mazăre, şi-o să culegi porumb. Niciodată!"
 
07. "Dacă vrei să ceri ceva, trebuie să ştii foarte bine ceea ce vrei”.

08. Jim Rohn: "If something it’s important to you, you’ll find a way. If not, you’ll find an excuse. It's always a matter of choice so choose!"

09. Nu-ţi coborî niciodată standardele pentru a păstra persoane în viaţa ta, care nu sunt dispuse să şi le ridice pe ale lor!

10. Nicolae Iorga: "Înţelepciunea vieţii e simplă: Fă ca, pe unde ai trecut tu, să fie mai bine ca înainte!”

Mai multe despre Dr. Phillip C. McGraw găsiţi pe site-ul lui. Are o serie de exerciţii şi materiale foarte puternice. Navigaţi atent şi cu grijă! (http://www.drphil.com/)

Din aceeaşi categorie de dezvoltare personală interioară, am mai citit şi recomand:
- Descoperă forţa din tine (Anthony Robbins)
- Start spre eficienta (Roger Dawson)
- Reuşita. O provocare permanentă (Hyrum W. Smith)
- Eficienţa în 7 trepte. Un abecedar al înţelepciunii (Stephen R. Covey)
- Drumul către tine însuţi (M. Scott Peck)

Sper să te inspire cartea. și să aibă un impact pozitiv în viața ta.

Jocul Seducţiei (Neil Strauss)

Prefață - "Cei care au citit schițe ale acestei cărți au pus cu toții aceeași întrebare: Este adevărată? Chiar așa s-a întâmplat? Tipii ăștia sunt reali?
Ca atare, mă văd obligat să apelez la un vechi instrument literar... Urmează o poveste adevărată. Chiar s-a întâmplat. Bărbații o vor nega, femeile se vor îndoi de ea.
Dar eu v-o prezint aici, în goliciunea și vulnerabilitatea ei, cumplit de adevărată.
Vă cer iertare încă de pe acum. Nu urâți jucătorul... Urâți jocul"

Cartea prezintă experiența de viaţă a lui Neil Strauss (Style). Fiind scriitor de articole pentru revista Times, este rugat în 2002 să publice un articol legat de niște materiale de seducție. Era pentru prima dată în viața lui când lua contact cu aşa ceva, el nefiind un tip cu mare succes la femei până atunci. Și citind materialele începe să fie pasionat de asta și ajunge în doi ani de zile să fie declarat numărul 1 în comunitatea globală de PUA existentă la acea vreme în lume. E drumul lui de la un novice, un "no name", până la un succes răsunător.
(PUA = Pick-Up Artist = în limbaj aşa mai plastic, tip care agaţă/seduce femei)

Cartea pare să fie adresată într-o proporţie de peste 75% bărbaţilor. Iar femeilor să li se pară cu tentă misogină și, pe alocuri, vulgară... Însă e o biografie, o experiență de viață autentică, şi eu zic că merită atenția, indiferent de care parte a baricadei te afli. Merită pentru că dincolo de text și mesaj e omul Style. Iar dacă prin acest review îmi pierd 50% dintre cititoare, promit să revin cu review la cartea Secretele Seducţiei, carte chipurile exclusiv pentru femei, poate v-oi câştiga la loc :)

"Am făcut din vânarea celor mai mari artiști în agățarea femeilor din lume și din implorarea lor ca să mă accepte sub aripa lor ocrotitoare misiunea mea - slujba mea permanentă și obsesia mea. Aşa au început cei mai ciudați doi ani din viaţa mea" […] "Scopul meu era să ma hrănesc de la toți. Niciodată nu am crezut cu adevărat doar în ceva anume. Am preferat să combin învățăturile și înțelepciunea dobândite din diverse surse, să descopăr ce mi se potrivește, și să renunț la restul".

(Ultima frază îmi amintește de povestea cu Michelangelo când l-a sculptat pe David. Întrebat fiind cum a reușit să sculpteze o așa capodoperă dintr-o rocă de piatră, Michelangelo a răspuns că încă de la început l-a văzut pe David perfect în piatră. Tot ceea ce a făcut a fost să dea la o parte ce nu era David. Aceasta poveste mi-a devenit cumva un motto încă de la începuturile dezvoltării personale. Să citesc cât mai mult, din diverse surse, să notez/aplic ce mi se potrivește mie, să descopăr citind ce nu e ok la mine și să dau deoparte)

Prin ianuarie 2013 dau întâmplător dintr-un articol pe net de Pera. Ce prietenie frumoasă am legat de-atunci, ăsta-i alt subiect :) Și citindu-l pe Pera descopăr niște materiale de-ale lui legate de seducție pe care le-am găsit interesante.
Și-am început să citesc astfel de materiale pe principiul orice informație interesantă pe care pot să mi-o însușesc e un plus la personalitatea mea. Am strâns în vreo 2 luni zeci de giga de filme, cărţi .pdf, materiale audio cam de la cei mai buni artiști în domeniu. Am zâmbit când i-am regăsit pe toți în carte. Absolut toți au avut de-a face cu Style, și-au fost în relații de prietenie cu el.
(pentru cine e pasionat și interesat de asta, îi pun cu drag la dispoziție for free toată arhiva mea de materiale strânse atunci - link)

Şi-atunci am descoperit și cartea lui Neil Strauss. O aveam .pdf însă nu mi-a plăcut niciodată să citesc o carte .pdf. Nu pot. Dacă nu dau eu pagina, dacă n-am un creion să subliniez, să închid cartea și să meditez la ce citesc, nu-mi vine să citesc. Abia acum 2 luni cartea în limba română a fost reeditată și-am cumpărat-o imediat. 20lei pentru 760 pagini e chilipir curat, zău.

( Paranteză: N-am fost niciodată și nu mă consider genul de om care are lipici la femei. Punct. Sau poate oi avea, dar sigur nu datorită faptului că am o strategie în acest sens, sau că am un pattern pentru interacțiunea cu o femeie. 90% din dăţile când vedeam și încă văd o femeie mișto încep şi se termină în gând. 'Ce să-i zic?' e gândul care mă blochează și-acolo rămâne toată interacțiunea :)
Conform teoriei lui Mystery, cele 6 caracteristici ale unui mascul Alfa sunt: încredere, zâmbet, simțul umorului, empatia/conectarea cu alți oameni și capacitatea de a deveni centrul atenției. Pe bune de nu m-am regăsit în ele, cine mă cunoaște îndeaproape știe asta. Da’ mi-am zis frate mai tre' să fie una. Aia care determină cei 90% de mai sus, n-are cum :))
În restul de 10% cred doar că Dumnezeu a fost bun cu mine și mi-a dat umor și m-a ajutat puțin cu niște contexte favorabile. Dar nu că eu le-aş fi creat. )

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte e autenticitatea cu care a fost scrisă. Îmi plac foarte mult oamenii autentici. Cei care lasă scutul jos și dau măștile jos. Oamenii care chiar dacă au defecte nu le-ascund ci din contră, le conștientizează și le acceptă zâmbind, ba pe deasupra mai fac și mișto de ei pe seama acestor defecte. Style e unul dintre ei. Cartea este vulgară. Într-un stil care nu deranjează. Dar dacă te ştii pudic/pudică, s-ar putea să simți un câh și să nu-ți placă.

Mi-au plăcut foarte mult experienţele reale, poveștile și întâmplările trăite de Style pe parcursul cărții:
- când îl cunoaște pe Mystery. Gagica lui Mystery era o româncă, Patricia. Ce tare! :) unul din cei mai mari PUA în 2002, Mystery, avea gagică în Canada o româncă imigrată în '98 :)
- când Style o agață într-o librărie pe Dalene Kurtis (Playmate of the year 2002). Pe care, deși avea telefonul și email-ul ei, n-a contactat-o niciodată. Fiind la început în seducție s-a blocat mental să iasă cu o asemenea femeie frumoasă, o săptămână s-a gândit ce și cum să-i zică la telefon, după care n-a mai sunat deloc.
- când în zona VIP a barului Cro din Miami, Style agaţă 2 blonde de nota 11 (în limbajul seducătorilor), după ce fetele respinseseră multi pretendenți, inclusiv câțiva Pick-up Artiști. Prin această întâmplare și demonstrație live este recunoscut drept guru al comunității de Pick-up Artiști.
- când Style o seduce pe Caroline, o fată de 19ani, mamă a unui copil. "Nu sunt atras de un anume gen de femeie așa cum unii tipi sunt maniaci cu asiaticele, sau adoră tipele care seamănă cu Jessica Simpson. Dar dintre toate tipele din lume, nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte că tipa față de care aveam să simt ceva avea să fie o mămică singură de 19ani, chelneriță la Hooters. Cel mai minunat lucru în privința inimii este că nu cunoaște niciun stăpân, în ciuda a ceea ce ar spune rațiunea".
- când Mystery, Style și Papa (un alt PUA) planifică Seminarul Bliss la București, pe care ulterior îl anulează, din cauza unei căderi nervoase a lui Mystery, deși aveau bilete cumpărate.
- când publică un articol în Times despre viaţa lui dublă, despre comunitatea de seducţie, despre schemele şi femeile agăţate.
- când Tom Cruise îl solicită pe Style să-i ia un interviu pentru a-l publica în Revista Rolling Stone.
- când Papa - copiindu-i toate metodele şi replicile lui Style - o agaţă pe Paris Hilton într-o cafenea şi-i obţine numărul de telefon.
- când o întâlneşte pe Courtney Love (revista Rolling Stone rugându-l să-i ia un interviu de o oră). Şi ce prietenie au legat, deşi n-au fost niciodată împreună.
- când îi ia interviu lui Britney Spears. Şi cum aplică tehnicile de seducţie ca s-o facă pe Britney să-i dea un interviu frumos, inclusiv să-i lase numărul de telefon. Nu s-a combinat niciodată cu Britney deşi ar fi putut.
- povestea în care Mystery, prietenul şi mentorul lui Style, din cauza unei femei are o cădere nervoasă şi refuză participarea într-un show serial regizat de VH1, şi apariţia în juriu la American Idol.
- când o cunoaşte pe Lisa, chitarista trupei lui Courtney Love, de care se îndrăgostește. Pentru ea renunță la seducție. (s-au şi căsătorit în viaţa reală, au divorţat între timp) "Secretul pentru a face pe cineva să creadă că e îndrăgostit de tine este să-i ocupi permanent mintea şi asta făcuse Lisa cu mine. Mă respinsese şi mă rănise psihic în timp ce mă încuraja doar atât cât eu să continui să o vânez"
- şi multe astfel de întâmplări, poveşti şi scheme de agăţat...

Apropos de poveşti şi de temerile lui Style, trebuie să vă zic una tare. Fiindcă e cu umor :)
Acum vreo câțiva ani, într-un club din Centrul Vechi, dau de o gagică foarte frumoasă. Pur și simplu nu i-am zis nimic, oricum n-aveam replici la mine, eram blocat. Am trecut pe lângă ea şi am luat-o la dans. Am dansat, am vorbit, ne-am zâmbit și-am râs, eram fiecare după 2-3 pahare, cu chef de voie bună. Și eram așa în dansuri prinși, și ne sărutam așa pasional mai la dans, mai lângă un perete, nebunie curată dacă erai spectator :) Eu credeam că asta e datorită felului meu de-a fi, ea pur și simplu făcea asta fiindcă eu semănam izbitor de mult cu fostul ei gagic de care tocmai se despărțise. Ea era cu sora-să și cu încă un tip, gagiul sorei. Râdem glumim dansăm, toate bune și frumoase, dăm să plecăm acasă, zic te conduc cu taxiul. Urcăm toți patru în taxi, eu eram pe bancheta din spate cu ea și sora, în față gagiul sorei. Nu-l știam deloc, iar pe parcursul interacțiunii din club n-am legat vreo amiciție deosebită cu el, nici măcar glume, texte una-alta. Pe drum m-am simțit un pic luat la mișto pentru că el tot întreba 'da ăsta din spate de pe bancheta cine e?' iar fata zicea nu știu, da' seamănă izbitor de mult cu X (ex-ul ei). Ajungem acasă, la blocul ei, undeva prin Vitan la vreo 2km de Real. Şi eu foarte şicanat de discuţia din maşină, îi las să coboare, nu mă dau jos și plec cu taxi-ul. După 3 ore de râs, de dans, și discuţii și săruturi cu ea, ofticat de mişto-ul din maşină, nici măcar nu-i cer un număr de telefon... Cât de fraierică geamantan poţi să fii? :)
A doua zi mi-am zis că treaba asta nu trebuie să rămână așa, n-are cum, era prea mișto gagica. Şi ce crezi tu că face fraierică al meeeeu? :) Am printat pe vreo 5foi A4 (din acelea cu 10etichete autocolante pe foaie) pasaje din discuţia noastră cu o seară-n urmă. Şi seara îl iau pe Blondu în maşină și zic hai să mergem că parcă-mi amintesc unde m-a dus taxi-ul azi noapte, parcă-mi amintesc zona/blocul, să-i las un afiş de-ăsta poate-l vede și mă sună. N-am mai recunoscut blocul exact. Dar pe o rază de 50m de unde presupuneam eu că ar fi, am lipit toate alea :))) Pe stâlpi, în staţii ratb, pe bănci, pe uşi de magazine, oriunde cât de cât la vedere. Un bileţel autocolant cam cât o carte de vizită, cu glume și cuvinte cheie din discuţia noastră din club plus date de contact ale mele. Nu m-a sunat nimeni, niciodată :))) Nici măcar cineva care a văzut bileţelul ăla, aiurea la mișto să ma ia, nimeni, nimic. Habar nu mai am cum o chema, n-aş mai recunoaşte-o acum nici dacă soarta ar vrea s-o întâlnesc pe stradă, sau cumva s-o facă să citească povestea asta aici :)

Mie mi-a fost frică să cer un număr de telefon deşi 3ore am râs, am glumit, am dansat și m-am sărutat c-o femeie mișto. Style avea numărul de telefon al unui playmate și n-a ştiut ce să facă, o săptămâna s-a uitat la el şi-apoi a abandonat mental. Cât de mult m-am regăsit în povestea asta :)

Ce vreau eu să concluzionez, cu povestea asta începută frumos şi neterminată niciodată, e că de cele mai multe ori în viaţă, reţetele altora nu se pupă cu ingredientele personale. E loteria aia expusă de Style într-o teorie foarte interesantă și realistă: "În ciuda presupuselor noastre abilităţi, cuplarea cu o femeie reprezintă în mare măsură un joc al sorţii. Femeile se găsesc în momente diferite ale vieţilor lor atunci când ne cunoaştem. Poate caută un prieten, o partidă de o noapte, un soţ sau sex pe post de răzbunare. Sau poate nu caută nimic, deoarece au o relaţie fericită sau sunt în convalescenţă după una distrugătoare emoţional"

Mi-am dat o palmă şi-am râs când am citit asta: "În viaţă oamenii tind să aştepte ca lucrurile bune să vină la ei. Aşteptând, ajung să le rateze. De obicei, ceea ce îţi doreşti, nu îți cade pur și simplu în brațe; cade undeva în apropierea ta și tu trebuie să recunoști ceea ce a căzut, să te ridici și să muncești din greu ca să ajungi acolo. Acest lucru nu se petrece fiindcă universul ar fi dur și crud, ci pentru că e inteligent. Universul are o teorie proprie a motoceilor de pisică și știe că oamenii nu apreciază lucrurile care le cad pur și simplu în poală".

Style zice la un moment dat "Cred că una dintre cele mai mari probleme ale vieții este aceea de a nu fi în stare să împărtășești dificultățile tale cu onestitate altcuiva." Și mi-am dat seama cât de important e pentru fiecare om să aibă în jurul lui pe cineva faţă de care doar să se descarce, să fie gol, fără mască, fără scut. Sa-i spună ce are pe suflet și-n minte, fără să-i fie teamă ca o să fie judecat sau criticat. Doar să fie ascultat. Dacă ai în jurul tău o astfel de persoană, bucură-te.

M-am regăsit în ceea ce i-a zis Tom Cruise lui Style, cred că de-aia am și o obsesie de-a citi cât mai mult, cât mai variat... Tom Cruise: "Nu mă prea sfătuiesc cu alții. Sunt genul de persoană care se gândește bine la ceva și, dacă știe că are dreptate, nu cere sfatul nimănui. Eu nu zic: "Hei, ce zici de chestia asta?" Mi-am luat singur toate deciziile - în carieră și în viaţă"

Pe parcursul cărții mi-au atras atenţia următoarele păreri/idei legate de de interacțiunea și abordarea femeilor. Nu mă condamnați că eu citind am găsit pasajele astea interesante pentru mine. Dragi cititoare mai ales, recitiți prefața cărții, îndurare vă rog :)

Secretul cunoașterii femeilor constă în a ști ce să spui și cum să spui. Femeile nu se lasă ușor convinse de imagini și discuții directe. Ele răspund mai bine la metafore și sugestii.

Femeile par să răspundă la scheme de lucru în care sunt implicate teste, jocuri psihologice, ghicitori și citirea gândurilor, aşa cum narcomanii răspund la un drog oferit gratis. Aşa cum bărbații sunt atrași la modul pavlovian de tot ce este zvelt, are păr blond și sâni mari, femeile tind să reacționeze la statut și poziție socială.

Există două căi de a purta o conversație. Prima, în care poți pune întrebări de genul: "De unde ești?", "În cate moduri îți poți răsuci limba?" "Crezi în reîncarnare?", şi a doua, în care poți face declarații: "Eu locuiesc în Ann Arbor, Michigan - căminul a sute și sute de magazine diferite de înghețată", "Aveam o prietenă care știa să-și curbeze limba până ajungea inel", "Motanul colegului meu de cameră este reîncarnarea lui Richard Nixon". Interogarea nu înseamnă seducție. Seducția este arta de a aranja scena pe care doi oameni aleg să se dezvăluie unul altuia. Discuția purtată sub formă de declarații este modalitatea prin care comunică prietenii vechi. Denotă încredere, intimitate și dăruire.

Nu-i da niciodată un răspuns direct unei femei la o întrebare, las-o să ghicească. Așadar dacă o femeie te întreabă cum îți câștigi existenta, las-o pe ea să ghicească: repari brichete sau ești comerciant de sclavi albi, sau jucător profesionist de hopa-mitica :) - ce tare-i asta cu sclavii :))

După zecile de femei abordate, Style concluzionează:
"Pentru cei mai multi bărbați, frumusețea potențială este la fel de atrăgătoare ca frumusețea propriu-zisă." (sau cum zice arabul - "frumusețea stă în ochii privitorului")
"Dacă o femeie este căsătorită de 3ani sau mai mult, afli că e mai ușor de adus în patul tău decât o tipă singură. Dacă o femeie are prieten, află că ai șanse mai mare de a face sex cu ea în noaptea în care ai cunoscut-o decât a o determina să-ți răspundă la un telefon mai târziu. Femeile sunt la fel de rele ca și bărbații - doar că se pricep mai bine să ascundă asta."
"Femeile nu-și doresc mereu niște relații De fapt, o dată dezlegat de limitări, psihicul unei femei este adesea mai libertin decât al bărbatului. Doar că trebuie depășite anumite bariere și ziduri de programare internă, pentru ca ea să se simtă suficient de confortabil să se predea".
"...în plus, nu făceam rău nimănui. Nicio tipă nu se plângea după ce ma culcam cu ea, niciuna nu se socotea mințită, nimeni nu suferea. Tipele voiau să fie seduse. Toată lumea vrea să fie sedusă. Asta ne face să ne simțim doriți"

Când s-a căsătorit cu Lisa, considerând-o cea mai cea dintre femeile cunoscute până atunci, Style și-a dat seama că de fapt "Bărbatul nu alege niciodată femeia! Tot ce poate face este să-i dea ocazia de a-l alege ea pe el."

Style mi-a plăcut pentru că are o viziune dincolo de seducție în sine ca activitate.

Seducția nu-înseamnă nicidecum să manipulezi o femeie și s-o faci să se culce cu tine. NU. Seducția înseamnă de fapt diferența dintre a alege și a fi ales.

Întrebat la un moment-dat cu invidie de către Tyler Durden (considerat și el de comunitate un nume de referință în seducţie) cum o femeie senzațională ca Lisa umbla cu Style, acesta-i răspunde: "Cred ca eu am experienţă de viaţă, i-am răspuns. Tu nu faci decât să șarjezi în fiecare noapte. Muncești doar asupra unui singur aspect al personalității tale. E ca și cum te-ai duce zilnic la sala de gimnastică doar pentru a-ți antrena bicepșii".

"Seducția este o artă neagră. Secretele acestei arte au un preț, pe care îl plăteam cu toții, indiferent că era vorba de sănătate, şcoală, muncă, timp, bani, sănătate mentală sau pierderea sinelui. Poate că eram niște superoameni în cadrul clubului, dar pe dinăuntru deveneam niște putreziciuni"

"Cei mai mulţi seducători pe care ii cunosc sunt roboţi sociali. Pentru că n-au căpătat cine știe ce experienţă în viaţa din lumea reală, au învățat să socializeze aproape în întregime prin intermediul regulilor și teoriilor citite online sau învățate la ateliere și seminarii de lucru. [...] Modalitatea cea mai bună de a agăţa o femeie este să ai ceva mai bun de făcut decât să agăți femeile. Unii renunță la tot - școală, muncă, prietenie - pentru a se iniția în joc. Numai că exact astfel de lucruri completează personalitatea unui om și ii măresc atractivitatea faţă de sexul opus. Aşa ca puneți-vă viaţa în ordine. Dacă puteți face ceva din voi, femeile se vor năpusti asupra voastră". Poate că într-adevăr relațiile sunt generate de emoții și experienţe împărtășite, și nu de 7 ore de scheme aplicate, urmate de 2 ore de sex.

Mi-a plăcut mult și asta :) Când Style ii ia un interviu lui Eric Weber considerat primul Guru al seducției de către comunitate: Eric Weber: "Cred ca naturalii (versus cei care învață metodic/schematic) dispun de puterea psihologica de a o face. Spre sfârșitul perioadei mele de burlăcie am descoperit în mine o îndrăzneală care m-a șocat. Mi-am găsit curajul de a-i spune unei femei, după un pahar de vin: "Mi-ar plăcea să facem sex". Unele femei vor să fii îndrăzneț și la conducere. Mi-a luat mult timp să învăț asta"

Dincolo de toate, concluzia la care a ajuns Style e conturată foarte bine şi de Paler al nostru. Iar de-a de-a lungul timpului în interacţiunile mele cu femeile , am spus-o onest şi cu mare încredere: "Am învățat că te descurci și ți-e de folos farmecul 15minute ca să atragi o femeie. După care, ar fi cazul să apelezi și la altceva" :)

Overall, cartea merită citită. Părerea mea. Pentru că înainte de toate e o poveste de viaţă, e o biografie, sunt fapte și personaje reale. N-o să simţi că te plictisesc cele 760 pagini.

Şi pentru că e nevoie de aşa ceva.
Eram acum o lună cred cu Blondu și Paulică la o bere în Centru Vechi într-un bar, stăteam în picioare lângă bar. Apare lângă noi o tipă la vreo 35ani, intrăm în discuţii, glume nevinovate lângă bar. Tipa cu prietenul lângă e, şi el băiat de comitet. Și vorbeam de una-alta noi 3 cu ea, eu tocmai aduc în discuţie c-am citit cartea asta, și ea concluzionează foarte mișto: "n-ai idee câte femei rămân singure, nu pentru că aşa merită, ci pentru că bărbaților pur și simplu le e rușine să le abordeze"... :) true true true

În încheiere, aşa cum zice englezul, 'a la prochaine fois' :)

Intro. De unde până unde blog...?

Am avut o înclinaţie spre citit, copil fiind (o înclinaţie de 45grade, că mi-a plăcut mult şi matematica).

Îmi amintesc de şcoala generală, când eram bolnav acasă şi-mi făcea mama penicilină. Ştiu că atunci am avut o pasiune pentru cărţile de tip Robinson Crusoe, cu naufragiaţi pe insule. Şi citeam o carte cam in 2 zile de boală.

Copilăria mi-a fost marcată de viaţa la ţară. Ce legătură are asta cu cititul, imediat :)

Mai departe. Prin liceu, prin clasele 11-12 ştiu că mi-au plăcut maximele / zicale româneşti. Am citit toate, dar absolut toate cărţile de acest gen care se găseau la bibliotecile din Pucioasa, şi mi-am scos eu pe cele preferate pe nişte foi de dictando. Multe foi, vreo 10-15. Mă oftic fiindcă nu mai ştiu de ele, s-au pierdut cu trecerea anilor. Da' ştiu că o parte din gândirea şi mentalitatea mea actuală acolo îşi are rădăcina.

Prin facultate, am făcut o pasiune pentru colecţia 'romanul de dragoste'. Nu ştiu de ce, că mare romantic nu-mi amintesc să fi fost. Dar ştiu că-mi luam de la Universitate de pe stradă cu 10000 câte-o carte. Sigur le ştie cineva, acelea cu romb roşu pe cotor :) Şi tot atunci în facultate am mai citit una care mi-a plăcut la nebunie, pe care la un moment dat am făcut-o cadou. (Blondule, Gabrielo, ţineţi minte când am venit gratis cu ocazia de la mare din Costineşti până-n Bucureşti, cu punk-ista din Iaşi... la ea e cartea :) ) Şi-am căutat-o de-atunci (cartea, pe fata respectivă n-am nici cea mai mică idee pe unde a purtat-o viaţa) şi n-am mai găsit-o. 'Fii bun până la moarte' de Móricz Zsigmond.

După care, prin 2004, viaţa mi-a dat o lovitură dură. Şi-am descoperit literatura motivaţională. (Total şi absolut întâmplător, fără nicio indicaţie din partea cuiva. Cum, asta-i altă poveste.) ‘Descoperă forţa din tine’ de Anthony Robbins a fost prima carte de acest gen citită. Şi-atunci a început transformarea.

Am început să citesc, să devorez nenică. Mi-au picat în mână cam cele mai bune cărţi publicate în vremea aceea, şi-am citit tot ce era editat în România de Anthony Robbins, Dale Carnegie, Zig Ziglar, Og Mandino, Napoleon Hill, Brian Tracy şi mulţi de genul. Am avut vreo trei ani (2005-2008) în care citeam o carte la maxim 2 săptămâni.

Cumva vis-a-vis de unde stau în Bucureşti am un parc. Duminica la mine însemna 3-4 ore în parc, cu o carte-n mână. Subliniam pasaje, meditam, visam la ce citeam, mă căutam în gânduri, în idei, în sensuri. Şi dacă n-aş fi avut copilăria aia la ţară, cu dus vaca pe izlaz, cu mers la cules de prune şi strâns de fân în toate vacanţele de vară, nu cred c-aş fi simţit atracţia faţă de natură pe care o simt astăzi.

Dă-mi o carte bună-n mână, şi lasă-mă 2-3 ore într-un parc, fie el şi gol, ideal foarte puţin populat. Şi m-ai făcut fericit. (Ţin minte că acum vreo 2 ani am citit autobiografia lui Al Pacino in parcul ăsta, aşa in cur rezemat de-un tei. Biografia lui Al Pacino şi mirosul florilor de tei, combinaţia ideală pentru mine)

Şi de-atunci, din 2004, tot strâng cărţi şi citesc. Din ele am descoperit un motto al meu, în care cred. Nu-l impun nimănui şi nici nu vreau să aduc vreo ofensă cuiva care nu-l împărtăşeşte. Dar cred cu tărie că 'diferenţa între cine eşti acum şi cine vei fi peste 5ani e dată de cărţile pe care le citeşti şi de oamenii pe care-i întâlneşti'.

Cred in cărţi foarte mult. Consider că reprezintă cea mai bună sursă de auto-educaţie pe care poţi s-o primeşti / câştigi în viaţă. După cea părintească. (Mi-aduc aminte că eram acum câţiva ani cu Marcel la Pucioasa şi stăteam noi aşa la un vin în curte de vorbă de-ale vieţii, tată-fiu. Şi i-am zis că 80% din cine/ce sunt eu, sunt datorită cărţilor pe care le-am citit. Mi-a tăiat-o sec: "eşti pă pi*da mă-tii, nu te mai da mare! io te-am crescut, io te-am educat!". am dat-o la pace cu încă un pahar de vin :)

Am ajuns la vreo 400 de cărţi în bibliotecă.

50% sau poate şi mai mult e literatură de dezvoltare personală. (n-are rost să vă mint acum să spun că am colecţia adevărul, sau mari capodopere româneşti, sau beletristică internaţională). Şi pe lângă astea, am adunat cărţi de tot soiul. Memorii/autobiografii, vânzări, educaţie financiară, leadership, cuplu/relaţii, sănătate etc etc...

Nu le-am citit pe toate. Încă. Dar mi-am zis că dacă vreodată am o nelămurire legată de vreun capitol al vieţii, sau vreau o îmbunătaţire la vreun aspect al personalităţii mele, visez că imediat merg să pun mâna pe un titlu bun, atunci, pe loc, şi să citesc. Şi mai visez cu ochii deschişi cum copiii mei vor avea acces la o bibliotecă vastă, cărţi una şi-una, alese pe sprânceană, cărţi care să le stimuleze mintea. Sunt maniac. Numai in ultimii doi ani am cumpărat cam 200 de cărţi.

Şi-am zis că dacă tot citesc atât, să-mpărtăşesc, să dau mai departe. Nu degeaba unul din filmele mele preferate e 'Pay it forward'. Apropos de film... cică 2 şoareci erau într-o sală de cinema şi rodeau la o rolă de film. La un moment dat unul zice: "şiii, cum ţi se pare filmul...?" celălalt răspunde: "mmmh, mi-a plăcut mai mult cartea..."

O să împărtăşesc cu fiecare carte citită ce emoţii s-au trezit în mine, şi ce mi-a plăcut, ce-am găsit util în ea, poate place şi altcuiva. La fiecare carte citită plec de la premisa că dacă găsesc în ea o idee doar, o propoziţie sau o frază care-mi va influenţa gândirea/personalitatea/viaţa în bine, atunci e o carte câştigată, a meritat din plin efortul s-o citesc, chiar dacă poate 99% din ea n-am găsit-o utilă.

Aşadar, tineţi aproape. Eu presimt o experienţă frumoasă. Nu ştiu unde duce treaba asta, şi nici nu-mi bat capul acum. Cum prea bine am învăţat din motivaţionale, 'important nu e scopul, ci călătoria în sine'. O să încropesc rezumate de cărţi, condimentate cu umor şi emoţii/trăiri din propria-mi viaţă legate de cartea respectivă, în stilu-mi caracteristic. Combinaţia asta mi-a lăsat-o Dumnezeu, zic s-o valorific.

Primul review o sa fie ‘Jocul seductiei’ de Neil Strauss.

Primul pe lista de mulţumiri e Paul. Deşi cochetam cu o astfel de idee de ceva timp, el mi-a dat imboldul, el m-a determinat să fac ceva în sensul ăsta. Îţi promit mizonetă că-mi pun poză pe blog un portret făcut de tine! Cât talent a putut să-ţi dea Dumnezeu!

Al doilea om căruia-i mulţumesc acum e Corinel, soră-mea. Nu văd pe nimeni altcineva în stare să-mi fi găsit pentru blog un motto mai potrivit. Se potriveşte ca o mănuşă felului meu de-a fi!

…Andreea, ai legătura în studiou!