Jocul Seducţiei (Neil Strauss)

Prefață - "Cei care au citit schițe ale acestei cărți au pus cu toții aceeași întrebare: Este adevărată? Chiar așa s-a întâmplat? Tipii ăștia sunt reali?
Ca atare, mă văd obligat să apelez la un vechi instrument literar... Urmează o poveste adevărată. Chiar s-a întâmplat. Bărbații o vor nega, femeile se vor îndoi de ea.
Dar eu v-o prezint aici, în goliciunea și vulnerabilitatea ei, cumplit de adevărată.
Vă cer iertare încă de pe acum. Nu urâți jucătorul... Urâți jocul"

Cartea prezintă experiența de viaţă a lui Neil Strauss (Style). Fiind scriitor de articole pentru revista Times, este rugat în 2002 să publice un articol legat de niște materiale de seducție. Era pentru prima dată în viața lui când lua contact cu aşa ceva, el nefiind un tip cu mare succes la femei până atunci. Și citind materialele începe să fie pasionat de asta și ajunge în doi ani de zile să fie declarat numărul 1 în comunitatea globală de PUA existentă la acea vreme în lume. E drumul lui de la un novice, un "no name", până la un succes răsunător.
(PUA = Pick-Up Artist = în limbaj aşa mai plastic, tip care agaţă/seduce femei)

Cartea pare să fie adresată într-o proporţie de peste 75% bărbaţilor. Iar femeilor să li se pară cu tentă misogină și, pe alocuri, vulgară... Însă e o biografie, o experiență de viață autentică, şi eu zic că merită atenția, indiferent de care parte a baricadei te afli. Merită pentru că dincolo de text și mesaj e omul Style. Iar dacă prin acest review îmi pierd 50% dintre cititoare, promit să revin cu review la cartea Secretele Seducţiei, carte chipurile exclusiv pentru femei, poate v-oi câştiga la loc :)

"Am făcut din vânarea celor mai mari artiști în agățarea femeilor din lume și din implorarea lor ca să mă accepte sub aripa lor ocrotitoare misiunea mea - slujba mea permanentă și obsesia mea. Aşa au început cei mai ciudați doi ani din viaţa mea" […] "Scopul meu era să ma hrănesc de la toți. Niciodată nu am crezut cu adevărat doar în ceva anume. Am preferat să combin învățăturile și înțelepciunea dobândite din diverse surse, să descopăr ce mi se potrivește, și să renunț la restul".

(Ultima frază îmi amintește de povestea cu Michelangelo când l-a sculptat pe David. Întrebat fiind cum a reușit să sculpteze o așa capodoperă dintr-o rocă de piatră, Michelangelo a răspuns că încă de la început l-a văzut pe David perfect în piatră. Tot ceea ce a făcut a fost să dea la o parte ce nu era David. Aceasta poveste mi-a devenit cumva un motto încă de la începuturile dezvoltării personale. Să citesc cât mai mult, din diverse surse, să notez/aplic ce mi se potrivește mie, să descopăr citind ce nu e ok la mine și să dau deoparte)

Prin ianuarie 2013 dau întâmplător dintr-un articol pe net de Pera. Ce prietenie frumoasă am legat de-atunci, ăsta-i alt subiect :) Și citindu-l pe Pera descopăr niște materiale de-ale lui legate de seducție pe care le-am găsit interesante.
Și-am început să citesc astfel de materiale pe principiul orice informație interesantă pe care pot să mi-o însușesc e un plus la personalitatea mea. Am strâns în vreo 2 luni zeci de giga de filme, cărţi .pdf, materiale audio cam de la cei mai buni artiști în domeniu. Am zâmbit când i-am regăsit pe toți în carte. Absolut toți au avut de-a face cu Style, și-au fost în relații de prietenie cu el.
(pentru cine e pasionat și interesat de asta, îi pun cu drag la dispoziție for free toată arhiva mea de materiale strânse atunci - link)

Şi-atunci am descoperit și cartea lui Neil Strauss. O aveam .pdf însă nu mi-a plăcut niciodată să citesc o carte .pdf. Nu pot. Dacă nu dau eu pagina, dacă n-am un creion să subliniez, să închid cartea și să meditez la ce citesc, nu-mi vine să citesc. Abia acum 2 luni cartea în limba română a fost reeditată și-am cumpărat-o imediat. 20lei pentru 760 pagini e chilipir curat, zău.

( Paranteză: N-am fost niciodată și nu mă consider genul de om care are lipici la femei. Punct. Sau poate oi avea, dar sigur nu datorită faptului că am o strategie în acest sens, sau că am un pattern pentru interacțiunea cu o femeie. 90% din dăţile când vedeam și încă văd o femeie mișto încep şi se termină în gând. 'Ce să-i zic?' e gândul care mă blochează și-acolo rămâne toată interacțiunea :)
Conform teoriei lui Mystery, cele 6 caracteristici ale unui mascul Alfa sunt: încredere, zâmbet, simțul umorului, empatia/conectarea cu alți oameni și capacitatea de a deveni centrul atenției. Pe bune de nu m-am regăsit în ele, cine mă cunoaște îndeaproape știe asta. Da’ mi-am zis frate mai tre' să fie una. Aia care determină cei 90% de mai sus, n-are cum :))
În restul de 10% cred doar că Dumnezeu a fost bun cu mine și mi-a dat umor și m-a ajutat puțin cu niște contexte favorabile. Dar nu că eu le-aş fi creat. )

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte e autenticitatea cu care a fost scrisă. Îmi plac foarte mult oamenii autentici. Cei care lasă scutul jos și dau măștile jos. Oamenii care chiar dacă au defecte nu le-ascund ci din contră, le conștientizează și le acceptă zâmbind, ba pe deasupra mai fac și mișto de ei pe seama acestor defecte. Style e unul dintre ei. Cartea este vulgară. Într-un stil care nu deranjează. Dar dacă te ştii pudic/pudică, s-ar putea să simți un câh și să nu-ți placă.

Mi-au plăcut foarte mult experienţele reale, poveștile și întâmplările trăite de Style pe parcursul cărții:
- când îl cunoaște pe Mystery. Gagica lui Mystery era o româncă, Patricia. Ce tare! :) unul din cei mai mari PUA în 2002, Mystery, avea gagică în Canada o româncă imigrată în '98 :)
- când Style o agață într-o librărie pe Dalene Kurtis (Playmate of the year 2002). Pe care, deși avea telefonul și email-ul ei, n-a contactat-o niciodată. Fiind la început în seducție s-a blocat mental să iasă cu o asemenea femeie frumoasă, o săptămână s-a gândit ce și cum să-i zică la telefon, după care n-a mai sunat deloc.
- când în zona VIP a barului Cro din Miami, Style agaţă 2 blonde de nota 11 (în limbajul seducătorilor), după ce fetele respinseseră multi pretendenți, inclusiv câțiva Pick-up Artiști. Prin această întâmplare și demonstrație live este recunoscut drept guru al comunității de Pick-up Artiști.
- când Style o seduce pe Caroline, o fată de 19ani, mamă a unui copil. "Nu sunt atras de un anume gen de femeie așa cum unii tipi sunt maniaci cu asiaticele, sau adoră tipele care seamănă cu Jessica Simpson. Dar dintre toate tipele din lume, nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte că tipa față de care aveam să simt ceva avea să fie o mămică singură de 19ani, chelneriță la Hooters. Cel mai minunat lucru în privința inimii este că nu cunoaște niciun stăpân, în ciuda a ceea ce ar spune rațiunea".
- când Mystery, Style și Papa (un alt PUA) planifică Seminarul Bliss la București, pe care ulterior îl anulează, din cauza unei căderi nervoase a lui Mystery, deși aveau bilete cumpărate.
- când publică un articol în Times despre viaţa lui dublă, despre comunitatea de seducţie, despre schemele şi femeile agăţate.
- când Tom Cruise îl solicită pe Style să-i ia un interviu pentru a-l publica în Revista Rolling Stone.
- când Papa - copiindu-i toate metodele şi replicile lui Style - o agaţă pe Paris Hilton într-o cafenea şi-i obţine numărul de telefon.
- când o întâlneşte pe Courtney Love (revista Rolling Stone rugându-l să-i ia un interviu de o oră). Şi ce prietenie au legat, deşi n-au fost niciodată împreună.
- când îi ia interviu lui Britney Spears. Şi cum aplică tehnicile de seducţie ca s-o facă pe Britney să-i dea un interviu frumos, inclusiv să-i lase numărul de telefon. Nu s-a combinat niciodată cu Britney deşi ar fi putut.
- povestea în care Mystery, prietenul şi mentorul lui Style, din cauza unei femei are o cădere nervoasă şi refuză participarea într-un show serial regizat de VH1, şi apariţia în juriu la American Idol.
- când o cunoaşte pe Lisa, chitarista trupei lui Courtney Love, de care se îndrăgostește. Pentru ea renunță la seducție. (s-au şi căsătorit în viaţa reală, au divorţat între timp) "Secretul pentru a face pe cineva să creadă că e îndrăgostit de tine este să-i ocupi permanent mintea şi asta făcuse Lisa cu mine. Mă respinsese şi mă rănise psihic în timp ce mă încuraja doar atât cât eu să continui să o vânez"
- şi multe astfel de întâmplări, poveşti şi scheme de agăţat...

Apropos de poveşti şi de temerile lui Style, trebuie să vă zic una tare. Fiindcă e cu umor :)
Acum vreo câțiva ani, într-un club din Centrul Vechi, dau de o gagică foarte frumoasă. Pur și simplu nu i-am zis nimic, oricum n-aveam replici la mine, eram blocat. Am trecut pe lângă ea şi am luat-o la dans. Am dansat, am vorbit, ne-am zâmbit și-am râs, eram fiecare după 2-3 pahare, cu chef de voie bună. Și eram așa în dansuri prinși, și ne sărutam așa pasional mai la dans, mai lângă un perete, nebunie curată dacă erai spectator :) Eu credeam că asta e datorită felului meu de-a fi, ea pur și simplu făcea asta fiindcă eu semănam izbitor de mult cu fostul ei gagic de care tocmai se despărțise. Ea era cu sora-să și cu încă un tip, gagiul sorei. Râdem glumim dansăm, toate bune și frumoase, dăm să plecăm acasă, zic te conduc cu taxiul. Urcăm toți patru în taxi, eu eram pe bancheta din spate cu ea și sora, în față gagiul sorei. Nu-l știam deloc, iar pe parcursul interacțiunii din club n-am legat vreo amiciție deosebită cu el, nici măcar glume, texte una-alta. Pe drum m-am simțit un pic luat la mișto pentru că el tot întreba 'da ăsta din spate de pe bancheta cine e?' iar fata zicea nu știu, da' seamănă izbitor de mult cu X (ex-ul ei). Ajungem acasă, la blocul ei, undeva prin Vitan la vreo 2km de Real. Şi eu foarte şicanat de discuţia din maşină, îi las să coboare, nu mă dau jos și plec cu taxi-ul. După 3 ore de râs, de dans, și discuţii și săruturi cu ea, ofticat de mişto-ul din maşină, nici măcar nu-i cer un număr de telefon... Cât de fraierică geamantan poţi să fii? :)
A doua zi mi-am zis că treaba asta nu trebuie să rămână așa, n-are cum, era prea mișto gagica. Şi ce crezi tu că face fraierică al meeeeu? :) Am printat pe vreo 5foi A4 (din acelea cu 10etichete autocolante pe foaie) pasaje din discuţia noastră cu o seară-n urmă. Şi seara îl iau pe Blondu în maşină și zic hai să mergem că parcă-mi amintesc unde m-a dus taxi-ul azi noapte, parcă-mi amintesc zona/blocul, să-i las un afiş de-ăsta poate-l vede și mă sună. N-am mai recunoscut blocul exact. Dar pe o rază de 50m de unde presupuneam eu că ar fi, am lipit toate alea :))) Pe stâlpi, în staţii ratb, pe bănci, pe uşi de magazine, oriunde cât de cât la vedere. Un bileţel autocolant cam cât o carte de vizită, cu glume și cuvinte cheie din discuţia noastră din club plus date de contact ale mele. Nu m-a sunat nimeni, niciodată :))) Nici măcar cineva care a văzut bileţelul ăla, aiurea la mișto să ma ia, nimeni, nimic. Habar nu mai am cum o chema, n-aş mai recunoaşte-o acum nici dacă soarta ar vrea s-o întâlnesc pe stradă, sau cumva s-o facă să citească povestea asta aici :)

Mie mi-a fost frică să cer un număr de telefon deşi 3ore am râs, am glumit, am dansat și m-am sărutat c-o femeie mișto. Style avea numărul de telefon al unui playmate și n-a ştiut ce să facă, o săptămâna s-a uitat la el şi-apoi a abandonat mental. Cât de mult m-am regăsit în povestea asta :)

Ce vreau eu să concluzionez, cu povestea asta începută frumos şi neterminată niciodată, e că de cele mai multe ori în viaţă, reţetele altora nu se pupă cu ingredientele personale. E loteria aia expusă de Style într-o teorie foarte interesantă și realistă: "În ciuda presupuselor noastre abilităţi, cuplarea cu o femeie reprezintă în mare măsură un joc al sorţii. Femeile se găsesc în momente diferite ale vieţilor lor atunci când ne cunoaştem. Poate caută un prieten, o partidă de o noapte, un soţ sau sex pe post de răzbunare. Sau poate nu caută nimic, deoarece au o relaţie fericită sau sunt în convalescenţă după una distrugătoare emoţional"

Mi-am dat o palmă şi-am râs când am citit asta: "În viaţă oamenii tind să aştepte ca lucrurile bune să vină la ei. Aşteptând, ajung să le rateze. De obicei, ceea ce îţi doreşti, nu îți cade pur și simplu în brațe; cade undeva în apropierea ta și tu trebuie să recunoști ceea ce a căzut, să te ridici și să muncești din greu ca să ajungi acolo. Acest lucru nu se petrece fiindcă universul ar fi dur și crud, ci pentru că e inteligent. Universul are o teorie proprie a motoceilor de pisică și știe că oamenii nu apreciază lucrurile care le cad pur și simplu în poală".

Style zice la un moment dat "Cred că una dintre cele mai mari probleme ale vieții este aceea de a nu fi în stare să împărtășești dificultățile tale cu onestitate altcuiva." Și mi-am dat seama cât de important e pentru fiecare om să aibă în jurul lui pe cineva faţă de care doar să se descarce, să fie gol, fără mască, fără scut. Sa-i spună ce are pe suflet și-n minte, fără să-i fie teamă ca o să fie judecat sau criticat. Doar să fie ascultat. Dacă ai în jurul tău o astfel de persoană, bucură-te.

M-am regăsit în ceea ce i-a zis Tom Cruise lui Style, cred că de-aia am și o obsesie de-a citi cât mai mult, cât mai variat... Tom Cruise: "Nu mă prea sfătuiesc cu alții. Sunt genul de persoană care se gândește bine la ceva și, dacă știe că are dreptate, nu cere sfatul nimănui. Eu nu zic: "Hei, ce zici de chestia asta?" Mi-am luat singur toate deciziile - în carieră și în viaţă"

Pe parcursul cărții mi-au atras atenţia următoarele păreri/idei legate de de interacțiunea și abordarea femeilor. Nu mă condamnați că eu citind am găsit pasajele astea interesante pentru mine. Dragi cititoare mai ales, recitiți prefața cărții, îndurare vă rog :)

Secretul cunoașterii femeilor constă în a ști ce să spui și cum să spui. Femeile nu se lasă ușor convinse de imagini și discuții directe. Ele răspund mai bine la metafore și sugestii.

Femeile par să răspundă la scheme de lucru în care sunt implicate teste, jocuri psihologice, ghicitori și citirea gândurilor, aşa cum narcomanii răspund la un drog oferit gratis. Aşa cum bărbații sunt atrași la modul pavlovian de tot ce este zvelt, are păr blond și sâni mari, femeile tind să reacționeze la statut și poziție socială.

Există două căi de a purta o conversație. Prima, în care poți pune întrebări de genul: "De unde ești?", "În cate moduri îți poți răsuci limba?" "Crezi în reîncarnare?", şi a doua, în care poți face declarații: "Eu locuiesc în Ann Arbor, Michigan - căminul a sute și sute de magazine diferite de înghețată", "Aveam o prietenă care știa să-și curbeze limba până ajungea inel", "Motanul colegului meu de cameră este reîncarnarea lui Richard Nixon". Interogarea nu înseamnă seducție. Seducția este arta de a aranja scena pe care doi oameni aleg să se dezvăluie unul altuia. Discuția purtată sub formă de declarații este modalitatea prin care comunică prietenii vechi. Denotă încredere, intimitate și dăruire.

Nu-i da niciodată un răspuns direct unei femei la o întrebare, las-o să ghicească. Așadar dacă o femeie te întreabă cum îți câștigi existenta, las-o pe ea să ghicească: repari brichete sau ești comerciant de sclavi albi, sau jucător profesionist de hopa-mitica :) - ce tare-i asta cu sclavii :))

După zecile de femei abordate, Style concluzionează:
"Pentru cei mai multi bărbați, frumusețea potențială este la fel de atrăgătoare ca frumusețea propriu-zisă." (sau cum zice arabul - "frumusețea stă în ochii privitorului")
"Dacă o femeie este căsătorită de 3ani sau mai mult, afli că e mai ușor de adus în patul tău decât o tipă singură. Dacă o femeie are prieten, află că ai șanse mai mare de a face sex cu ea în noaptea în care ai cunoscut-o decât a o determina să-ți răspundă la un telefon mai târziu. Femeile sunt la fel de rele ca și bărbații - doar că se pricep mai bine să ascundă asta."
"Femeile nu-și doresc mereu niște relații De fapt, o dată dezlegat de limitări, psihicul unei femei este adesea mai libertin decât al bărbatului. Doar că trebuie depășite anumite bariere și ziduri de programare internă, pentru ca ea să se simtă suficient de confortabil să se predea".
"...în plus, nu făceam rău nimănui. Nicio tipă nu se plângea după ce ma culcam cu ea, niciuna nu se socotea mințită, nimeni nu suferea. Tipele voiau să fie seduse. Toată lumea vrea să fie sedusă. Asta ne face să ne simțim doriți"

Când s-a căsătorit cu Lisa, considerând-o cea mai cea dintre femeile cunoscute până atunci, Style și-a dat seama că de fapt "Bărbatul nu alege niciodată femeia! Tot ce poate face este să-i dea ocazia de a-l alege ea pe el."

Style mi-a plăcut pentru că are o viziune dincolo de seducție în sine ca activitate.

Seducția nu-înseamnă nicidecum să manipulezi o femeie și s-o faci să se culce cu tine. NU. Seducția înseamnă de fapt diferența dintre a alege și a fi ales.

Întrebat la un moment-dat cu invidie de către Tyler Durden (considerat și el de comunitate un nume de referință în seducţie) cum o femeie senzațională ca Lisa umbla cu Style, acesta-i răspunde: "Cred ca eu am experienţă de viaţă, i-am răspuns. Tu nu faci decât să șarjezi în fiecare noapte. Muncești doar asupra unui singur aspect al personalității tale. E ca și cum te-ai duce zilnic la sala de gimnastică doar pentru a-ți antrena bicepșii".

"Seducția este o artă neagră. Secretele acestei arte au un preț, pe care îl plăteam cu toții, indiferent că era vorba de sănătate, şcoală, muncă, timp, bani, sănătate mentală sau pierderea sinelui. Poate că eram niște superoameni în cadrul clubului, dar pe dinăuntru deveneam niște putreziciuni"

"Cei mai mulţi seducători pe care ii cunosc sunt roboţi sociali. Pentru că n-au căpătat cine știe ce experienţă în viaţa din lumea reală, au învățat să socializeze aproape în întregime prin intermediul regulilor și teoriilor citite online sau învățate la ateliere și seminarii de lucru. [...] Modalitatea cea mai bună de a agăţa o femeie este să ai ceva mai bun de făcut decât să agăți femeile. Unii renunță la tot - școală, muncă, prietenie - pentru a se iniția în joc. Numai că exact astfel de lucruri completează personalitatea unui om și ii măresc atractivitatea faţă de sexul opus. Aşa ca puneți-vă viaţa în ordine. Dacă puteți face ceva din voi, femeile se vor năpusti asupra voastră". Poate că într-adevăr relațiile sunt generate de emoții și experienţe împărtășite, și nu de 7 ore de scheme aplicate, urmate de 2 ore de sex.

Mi-a plăcut mult și asta :) Când Style ii ia un interviu lui Eric Weber considerat primul Guru al seducției de către comunitate: Eric Weber: "Cred ca naturalii (versus cei care învață metodic/schematic) dispun de puterea psihologica de a o face. Spre sfârșitul perioadei mele de burlăcie am descoperit în mine o îndrăzneală care m-a șocat. Mi-am găsit curajul de a-i spune unei femei, după un pahar de vin: "Mi-ar plăcea să facem sex". Unele femei vor să fii îndrăzneț și la conducere. Mi-a luat mult timp să învăț asta"

Dincolo de toate, concluzia la care a ajuns Style e conturată foarte bine şi de Paler al nostru. Iar de-a de-a lungul timpului în interacţiunile mele cu femeile , am spus-o onest şi cu mare încredere: "Am învățat că te descurci și ți-e de folos farmecul 15minute ca să atragi o femeie. După care, ar fi cazul să apelezi și la altceva" :)

Overall, cartea merită citită. Părerea mea. Pentru că înainte de toate e o poveste de viaţă, e o biografie, sunt fapte și personaje reale. N-o să simţi că te plictisesc cele 760 pagini.

Şi pentru că e nevoie de aşa ceva.
Eram acum o lună cred cu Blondu și Paulică la o bere în Centru Vechi într-un bar, stăteam în picioare lângă bar. Apare lângă noi o tipă la vreo 35ani, intrăm în discuţii, glume nevinovate lângă bar. Tipa cu prietenul lângă e, şi el băiat de comitet. Și vorbeam de una-alta noi 3 cu ea, eu tocmai aduc în discuţie c-am citit cartea asta, și ea concluzionează foarte mișto: "n-ai idee câte femei rămân singure, nu pentru că aşa merită, ci pentru că bărbaților pur și simplu le e rușine să le abordeze"... :) true true true

În încheiere, aşa cum zice englezul, 'a la prochaine fois' :)