Intro. De unde până unde blog...?

Am avut o înclinaţie spre citit, copil fiind (o înclinaţie de 45grade, că mi-a plăcut mult şi matematica).

Îmi amintesc de şcoala generală, când eram bolnav acasă şi-mi făcea mama penicilină. Ştiu că atunci am avut o pasiune pentru cărţile de tip Robinson Crusoe, cu naufragiaţi pe insule. Şi citeam o carte cam in 2 zile de boală.

Copilăria mi-a fost marcată de viaţa la ţară. Ce legătură are asta cu cititul, imediat :)

Mai departe. Prin liceu, prin clasele 11-12 ştiu că mi-au plăcut maximele / zicale româneşti. Am citit toate, dar absolut toate cărţile de acest gen care se găseau la bibliotecile din Pucioasa, şi mi-am scos eu pe cele preferate pe nişte foi de dictando. Multe foi, vreo 10-15. Mă oftic fiindcă nu mai ştiu de ele, s-au pierdut cu trecerea anilor. Da' ştiu că o parte din gândirea şi mentalitatea mea actuală acolo îşi are rădăcina.

Prin facultate, am făcut o pasiune pentru colecţia 'romanul de dragoste'. Nu ştiu de ce, că mare romantic nu-mi amintesc să fi fost. Dar ştiu că-mi luam de la Universitate de pe stradă cu 10000 câte-o carte. Sigur le ştie cineva, acelea cu romb roşu pe cotor :) Şi tot atunci în facultate am mai citit una care mi-a plăcut la nebunie, pe care la un moment dat am făcut-o cadou. (Blondule, Gabrielo, ţineţi minte când am venit gratis cu ocazia de la mare din Costineşti până-n Bucureşti, cu punk-ista din Iaşi... la ea e cartea :) ) Şi-am căutat-o de-atunci (cartea, pe fata respectivă n-am nici cea mai mică idee pe unde a purtat-o viaţa) şi n-am mai găsit-o. 'Fii bun până la moarte' de Móricz Zsigmond.

După care, prin 2004, viaţa mi-a dat o lovitură dură. Şi-am descoperit literatura motivaţională. (Total şi absolut întâmplător, fără nicio indicaţie din partea cuiva. Cum, asta-i altă poveste.) ‘Descoperă forţa din tine’ de Anthony Robbins a fost prima carte de acest gen citită. Şi-atunci a început transformarea.

Am început să citesc, să devorez nenică. Mi-au picat în mână cam cele mai bune cărţi publicate în vremea aceea, şi-am citit tot ce era editat în România de Anthony Robbins, Dale Carnegie, Zig Ziglar, Og Mandino, Napoleon Hill, Brian Tracy şi mulţi de genul. Am avut vreo trei ani (2005-2008) în care citeam o carte la maxim 2 săptămâni.

Cumva vis-a-vis de unde stau în Bucureşti am un parc. Duminica la mine însemna 3-4 ore în parc, cu o carte-n mână. Subliniam pasaje, meditam, visam la ce citeam, mă căutam în gânduri, în idei, în sensuri. Şi dacă n-aş fi avut copilăria aia la ţară, cu dus vaca pe izlaz, cu mers la cules de prune şi strâns de fân în toate vacanţele de vară, nu cred c-aş fi simţit atracţia faţă de natură pe care o simt astăzi.

Dă-mi o carte bună-n mână, şi lasă-mă 2-3 ore într-un parc, fie el şi gol, ideal foarte puţin populat. Şi m-ai făcut fericit. (Ţin minte că acum vreo 2 ani am citit autobiografia lui Al Pacino in parcul ăsta, aşa in cur rezemat de-un tei. Biografia lui Al Pacino şi mirosul florilor de tei, combinaţia ideală pentru mine)

Şi de-atunci, din 2004, tot strâng cărţi şi citesc. Din ele am descoperit un motto al meu, în care cred. Nu-l impun nimănui şi nici nu vreau să aduc vreo ofensă cuiva care nu-l împărtăşeşte. Dar cred cu tărie că 'diferenţa între cine eşti acum şi cine vei fi peste 5ani e dată de cărţile pe care le citeşti şi de oamenii pe care-i întâlneşti'.

Cred in cărţi foarte mult. Consider că reprezintă cea mai bună sursă de auto-educaţie pe care poţi s-o primeşti / câştigi în viaţă. După cea părintească. (Mi-aduc aminte că eram acum câţiva ani cu Marcel la Pucioasa şi stăteam noi aşa la un vin în curte de vorbă de-ale vieţii, tată-fiu. Şi i-am zis că 80% din cine/ce sunt eu, sunt datorită cărţilor pe care le-am citit. Mi-a tăiat-o sec: "eşti pă pi*da mă-tii, nu te mai da mare! io te-am crescut, io te-am educat!". am dat-o la pace cu încă un pahar de vin :)

Am ajuns la vreo 400 de cărţi în bibliotecă.

50% sau poate şi mai mult e literatură de dezvoltare personală. (n-are rost să vă mint acum să spun că am colecţia adevărul, sau mari capodopere româneşti, sau beletristică internaţională). Şi pe lângă astea, am adunat cărţi de tot soiul. Memorii/autobiografii, vânzări, educaţie financiară, leadership, cuplu/relaţii, sănătate etc etc...

Nu le-am citit pe toate. Încă. Dar mi-am zis că dacă vreodată am o nelămurire legată de vreun capitol al vieţii, sau vreau o îmbunătaţire la vreun aspect al personalităţii mele, visez că imediat merg să pun mâna pe un titlu bun, atunci, pe loc, şi să citesc. Şi mai visez cu ochii deschişi cum copiii mei vor avea acces la o bibliotecă vastă, cărţi una şi-una, alese pe sprânceană, cărţi care să le stimuleze mintea. Sunt maniac. Numai in ultimii doi ani am cumpărat cam 200 de cărţi.

Şi-am zis că dacă tot citesc atât, să-mpărtăşesc, să dau mai departe. Nu degeaba unul din filmele mele preferate e 'Pay it forward'. Apropos de film... cică 2 şoareci erau într-o sală de cinema şi rodeau la o rolă de film. La un moment dat unul zice: "şiii, cum ţi se pare filmul...?" celălalt răspunde: "mmmh, mi-a plăcut mai mult cartea..."

O să împărtăşesc cu fiecare carte citită ce emoţii s-au trezit în mine, şi ce mi-a plăcut, ce-am găsit util în ea, poate place şi altcuiva. La fiecare carte citită plec de la premisa că dacă găsesc în ea o idee doar, o propoziţie sau o frază care-mi va influenţa gândirea/personalitatea/viaţa în bine, atunci e o carte câştigată, a meritat din plin efortul s-o citesc, chiar dacă poate 99% din ea n-am găsit-o utilă.

Aşadar, tineţi aproape. Eu presimt o experienţă frumoasă. Nu ştiu unde duce treaba asta, şi nici nu-mi bat capul acum. Cum prea bine am învăţat din motivaţionale, 'important nu e scopul, ci călătoria în sine'. O să încropesc rezumate de cărţi, condimentate cu umor şi emoţii/trăiri din propria-mi viaţă legate de cartea respectivă, în stilu-mi caracteristic. Combinaţia asta mi-a lăsat-o Dumnezeu, zic s-o valorific.

Primul review o sa fie ‘Jocul seductiei’ de Neil Strauss.

Primul pe lista de mulţumiri e Paul. Deşi cochetam cu o astfel de idee de ceva timp, el mi-a dat imboldul, el m-a determinat să fac ceva în sensul ăsta. Îţi promit mizonetă că-mi pun poză pe blog un portret făcut de tine! Cât talent a putut să-ţi dea Dumnezeu!

Al doilea om căruia-i mulţumesc acum e Corinel, soră-mea. Nu văd pe nimeni altcineva în stare să-mi fi găsit pentru blog un motto mai potrivit. Se potriveşte ca o mănuşă felului meu de-a fi!

…Andreea, ai legătura în studiou!